După două decenii la putere, Recep Tayyip Erdoğan și-a consolidat dominația asupra politicii turcești cu victoria la alegerile prezidențiale de duminică. Întrebarea cu care se confruntă acum Turcia – și lumea în general – este ce va face liderul în continuare.
În calitate de șef al unei puteri NATO vitale din punct de vedere strategic, care unește Europa cu Orientul Mijlociu, influența internațională a lui Erdogan este esențială. În Turcia, cu o economie care se luptă să facă față inflației, provocările sale interne sunt copleșitoare.
Alegerile de duminică au reprezentat una dintre cele mai mari amenințări la adresa guvernării lui Erdogan de până acum. Erdogan, cel mai impunător lider al Turciei de la Mustafa Kemal Atatürk, care a fondat Republica Turcă, acum 100 de ani, a câștigat cu 53 la sută, cu o campanie care ia întărit crezul autoritar.
„Rezultatele arată că președintele poate implementa politici de identitate pentru a obține o victorie în ciuda celor mai proaste condiții economice de la criza financiară din 2001”, susține Emre Peker, director al Eurasia Group, referindu-se la prăbușirea financiară care a ajutat domnia lui Erdogan cu peste două decenii în urmă.
Lovitură devastatoare democrației
Criticii președintelui spun că victoria lui reflectă puterea sa asupra resurselor statului. Aceștia spun că el transformă țara într-un stat mai autoritar, prin influența sa asupra mass-media și prin întemnițarea personalităților de frunte ale opoziției și ale societății civile. Frica exprimată de multe grupuri de opoziție este că încă cinci ani de Erdogan la putere ar putea da o lovitură devastatoare democrației turce.
Susținătorii lui Erdogan spun că votul reflectă aprecierea turcilor față de cei 20 de ani de mandat, mai întâi ca prim-ministru, apoi ca președinte. Aceștia spun că țara este mult mai puternică decât era acum 20 de ani, din cauza creșterii economice, a infrastructurii îmbunătățite și a unui rol mai activ în afacerile mondiale și că președintele nu se teme să adopte o linie independentă din vest, în ciuda statutului Turciei de membru NATO.
Remarcând polarizarea extremă dintre taberele pro și anti-Erdogan, Peker a spus că victoria din realegere a președintelui „demonstrează cât de consolidată este baza sa și că abia din jumătate din electorat sunt cei care îl susțin mai mult de două decenii.”
Provocarea lui Erdogan
Peker a adăugat că la fiecare alegere succesivă, Erdoğan a adoptat o linie mai dură în privința problemelor naționaliste și conservatoare.
În discursul său de victorie de la Ankara, Erdogan însuși a semnalat că este puțin probabil să facă compromisuri cu stilul său de om puternic în următorii cinci ani. Președintele a promis că politicianul kurd întemnițat Selahattin Demirtaș – fost lider de partid și candidat la președinție – ar trebui să rămână în închisoare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a spus că ar trebui eliberat.
Dar există o provocare care nu este în întregime în controlul lui: economia Turciei.
Turcia suferă de o inflație vertiginoasă – care anul trecut a atins 85% – și de o valută slabă, care vineri a atins un minim istoric în raport cu dolarul. Banca Centrală a țării a epuizat, de asemenea, rezervele înainte de vot.
O problemă majoră este dacă Turcia va lăsa lira să se slăbească și mai mult acum, când alegerile s-au încheiat sau va fi forțată să facă acest lucru de către piețe.
Lira este vulnerabila
O întrebare și mai importantă este dacă Erdogan va reveni la politici economice mai ortodoxe sau va continua cu combinația actuală de cheltuieli mari și rezistență la creșterea ratelor dobânzii. Mulți economiști spun că această combinație este nesustenabilă și riscă o criză în urma alegerilor, lira fiind vulnerabilă la atac.
Murat Üçer, un fost consilier al Băncii Centrale turce, care lucrează acum la GlobalSource Partners, a declarat că nu vede o revenire rapidă la ortodoxie, iar problema cea mai mare este lira turcească.
„Rezervele cu adevărat lichide, excluzând aur, swapurile oficiale etc., s-au redus acum la 20 de miliarde de dolari – 25 de miliarde de dolari, lichiditatea în lira turcă a trebuit să fie înăsprită drastic, iar controalele asupra cererii de valută au atins proporții nesustenabile”, afirmă Murat Üçer.
Dar Erdogan refuză să se miște. În discursul său de victorie de la Ankara, acesta a promis că va menține ratele dobânzilor scăzute, ceea ce a spus că va reduce inflația – un argument pe care mulți economiști de masă îl categorizeaza ca fiind absurd.
Erdogan, un aliat sfidător
Multe țări se întreabă ce înseamnă realegerea lui Erdogan pentru poziția Turciei în afacerile mondiale. Sub conducerea sa, Turcia a devenit un actor crucial și un aliat sfidător în multe probleme vitale, nu în ultimul rând, în războiului din Ucraina.
Ankara a refuzat să se alăture sancțiunilor împotriva Rusiei în urma invaziei Ucrainei de către Vladimir Putin, dar a jucat un rol vital în negocierea unui acord care să permită exportul de cereale ucrainene prin Marea Neagră. În calitate de membru NATO, Turcia a aprobat intrarea Finlandei în alianță, dar încă blochează aderarea Suediei.
Peker de la Grupul Eurasia a prezis că „Ankara va menține legături diplomatice și economice solide cu Moscova, rămânând în același timp un aliat critic, dar dificil al NATO”. Drept urmare, Erdogan va ratifica în cele din urmă aderarea Suediei la NATO dacă i se va permite să cumpere mai multe avioane F-16 din SUA.
Turcia are o relație neplăcută cu UE, nu doar din cauza percepției europene că Erdoğan a subminat statul de drept în propria sa țară, ci și din cauza amenințărilor sale de a deschide porțile pentru milioane de refugiați sirieni găzduiți în prezent în Turcia.
Acum că alegerile s-au încheiat, Erdogan este mai puternic ca niciodată. Aliații NATO ai Turciei vor urmări cu nerăbdare dacă își respectă promisiunile sau amenințările.
