Cetăţenii turci se confruntă cu respingere şi întârziere din ce în ce mai mare a cererilor lor de viză UE, deoarece ambele părţi arată cu degetul una spre cealaltă din cauza datelor referitoare la această problemă din ultimele luni, explică analistului Arzu Geybullayeva, într-un articol pentru Global Voices, citat de Ahval News.
Proeminentul jurnalist veteran Rușen Çakır s-a alăturat unei lungi liste de cetățeni turci cărora li s-a respins în ultimele luni cererile de viză Schengen. Într-un videoclip realizat de Medyascope, o platformă de știri online fondată de Çakır, jurnalistul a spus că a aplicat împreună cu soția și fiul său la Consulatul Franței din Istanbul, dar tuturor trei li s-a refuzat intrarea pe 6 septembrie.
Jurnalistul nu a primit nicio explicație cu privire la motivul pentru care cererile lor au fost respinse. Vizele Schengen sunt pentru turism, pe termen scurt care permit oamenilor să călătorească prin zonele Schengen ale Uniunii Europene. Rapoartele indică faptul că unui număr tot mai mare de jurnalişti li se resping cererile de viză.
În august, prezentatoarei sportive, Sinem Okten i s-a refuzat viza Schengen de două ori, mai întâi de către Consulatele Germane și mai târziu de către Consulatele Franceze. În timp ce Consulatul German nu a oferit nicio explicație cu privire la motivul pentru care viza lui Okten a fost respinsă, Consulatul Francez a concluzionat că Okten nu a reușit să dovedească că are suficiente fonduri pentru a-și sponsoriza șederea în Franța.
Partidul lui Erdogan îndepărtează Turcia de UE
Potrivit editorialistului Barcin Yinanc, există mai multe motive pentru întârzieri. În rubrica sa pentru T24, Yinanc a susținut că ridicarea restricțiilor COVID-19 și creșterea bruscă a cererilor de viză copleșesc serviciile consulare. În plus, problemele economice și politice interne ale Turciei forțează zeci de turci să caute o viață mai bună în străinătate. Reputația din ce în ce mai autoritara a Partidului Justiție și Dezvoltare al Turciei, aflat la guvernare, îndepărtează și mai mult Turcia de UE.
„În general, ratele de respingere pentru cererile de viză Schengen au crescut la nivel mondial… cu toate acestea, în comparație cu alte țări precum Rusia, creșterea ratei de respingere a Turciei este mult mai mare și consecvent.”, a explicat într-un interviu acordat pentru Reuters, Shkurta Januzi, redactor-șef la SchengenVisaInfo.com.
În iulie, potrivit SchengenVisaInfo.com, Turcia a făcut apel la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei cu privire la creșterea respingerii vizelor. În apelul său, reprezentanții țării au spus că numărul cererilor de viză respinse a crescut de la 4% în 2014 la 12,7% în 2020.
Conform datelor Schengen Visa Info, din 272.072 de cereri depuse către statele membre în 2021, 45.047 de cereri au fost respinse în 2021.
Turcia pune vina pe UE. UE pune vina pe Turcia
Guvernul din Turcia a descris întârzierile și respingerii ca fiind deliberate. Într-un interviu din august 2022 acordat programului de știri local, Haber Global, ministrul de externe al Turciei, Mevlüt Çavuşoğlu, a susținut că UE și Statele Unite intenționează să plaseze Partidul de guvernământ Justiție și Dezvoltare (AK) într-o poziție dificilă în fața alegerile de anul viitor.
UE neagă acuzațiile. Într-un interviu acordat serviciului turc, Deutsche Welle, șeful Uniunii Europene în Turcia, ambasadorul Meyer-Landrut, a declarat că întârzierea nu a fost nici politică, nici exclusivă pentru cetățenii turci.
„Acesta este cazul multor țări. Cu siguranță aceste întârzieri sunt nefericite. Consulatele încearcă să folosească toate mijloacele de care dispun pentru a reduce timpii de așteptare și a le crește capacitatea.”, afirmă oficialul.
„Pașaport de aur”
Se pare că cetățenii turci mai bogați apelează la Cetățenia prin investiții, cunoscută și sub numele de Pașaportul de Aur, potrivit unui site web de informații privind vizele Schengen, în ciuda criticilor privind ilegalitatea programului.
Schemele de cetățenie pentru investitori sau sistemele de „pașaport de aur” permit unei persoane să dobândească o nouă naționalitate pe baza plății sau investițiilor și în absența unei legături veritabile cu țara naturalizată. Aceste scheme sunt diferite de schemele de ședere pentru investitori (sau „vizele de aur”), care permit resortisanților țărilor terțe, sub rezerva anumitor condiții, să obțină un permis de ședere pentru a locui într-o țară UE.
În martie, în urma invaziei a Ucrainei de către Rusia, Comisia Europeană a cerut statelor membre UE să pună în aplicare măsuri mai stricte împotriva acestor scheme, în încercarea de a „strânge și reglementa industria cetățeniei și a vizelor de mai multe miliarde de euro”.
140 de euro pentru viză
Între timp, pe măsură ce se fac acuzații la nivel de stat și se fac promisiuni de accelerare a cererilor și a timpilor de procesare, cetățenii sunt cei care trebuie să suporte costurile — atât din punct de vedere financiar, întrucât taxele ambasadei și comisioanele agenților de vize pot totaliza în jur de 140 EUR (USD).
Turcia și UE au semnat un Acord de readmisie în 2013, bazat pe un set de 72 de cerințe menționate în „Foia de parcurs către un regim fără vize cu Turcia”. De atunci, Turcia a îndeplinit 66 dintre aceste cerințe.
În aprilie 2016, ministrul UE al Turciei, Volkan Bozkir, a declarat că călătoriile fără viză pentru cetățenii turci care intenționează să viziteze statele membre UE urmează să fie finalizate în iunie a acelui an. Dar șase ani mai târziu, nu s-a înregistrat niciun progres, cu excepția faptului că cetățenii statelor membre UE pot vizita acum Turcia fără viză.
