Sărbătoarea Sacrificiului, în turcă cunoscută ca și Kurban Bayram este sărbătorită, de pe 28 până pe 30 iunie, de către toți musulmanii. Turcii din Dobrogea sărbătoresc, astăzi, Bayramul alături de familie, într-un mod foarte diferit față de cum o făceau bunicii lor.
În a doua jumătate a secolului XX, Kurban Bayram decurgea conform unor reguli stricte, obiceiuri și datini. Astfel, am întrebat bătrânii turci din orașele Medgidia, Techirghiol și Ovidiu, despre tradițiile de Kurban Bayram. Din păcate, unele au suferit schimbări, iar alte au fost de mult uitate.
Pregătirea de Bayram
Pregătirile de Kurban Bayram începeau cu o zi înainte. Pe lângă curățarea casei și prepararea de bunătăți pentru masa de sărbătoarea, turcii din Dobrogea se gândeau și la sufletul membrilor familiei care nu mai sunt în viață.
Cu o seară înainte, era practicat obiceiul cunoscut ca „Bacak Kokulur”. „Se făcea scovergi, care erau împărțite la vecini. Cine nu avea bani să facă, arunca pe foc o lingură de ulei. Aroma de ulei încins trebuia să ajungă la sufletul mortului, să simtă și el că este sărbătoare. Dacă femeia pierdea o naștere, făcea și scovergi ca niște baghețele și le tăia mici, mici, ca niște bomboane, pentru sufletul copilului nenăscut”, povestește o bătrână din Medgidia.
Henna, o practică iubită de Allah
Copiiilor li se cumpărau haine noi pe care să le poarte în ziua Bayram, iar înainte de culcare erau dați cu henna, cunoscută în rândul turcilor ca și „kına”.
„Mama ne punea în palmă puțină henna, după strângeam pumnul cu degetul mare în interior celorlalte degete și cu o basma mai veche ne lega mâna. Așa dormeam, o țineam până dimineața. Fetelor le punea și în păr, ca să aibă să fie strălucitor”, amintește turcoaică din Techirghiol.
Henna era folosită în ritualurile de înfrumusețare ale femeilor, dar și pentru că era considerată o faptă bună în fața lui Allah. Astfel, femeile își punea în păr și pe unghii henna, cu o zi înainte de Bayram.
Bineînțeles că se procura și animalul de sacrificiu. „Tata tăia Kurbanul. Cu o zi înainte îl lua, îl aducea acasă și îl dădea cu kına pe frunte.”, adaugă aceasta.
Ziua de Kurban Bayram
O turcoaică din Medgidia povestește pas cu pas modul în care decurgea ziua. Sărbătoarea începea după ce bărbații se întorceau de la geamie. Copiii îi întâmpinau acasă entuziasmați, le pupau mâna și le urau „Kurban Bayram Mubarek Olsun”. Bărbații le ofereau acestora un bănuț sau o bombonică.
„Copiii veneau cu trăistuțele. Mergeau din ușă în ușă la toți musulmanii din sat, să-i colinde și să vestească începutul sărbătorii.”
Sacrificarea animalului
Apoi, bărbații tăiau animalului în timp ce spuneau rugăciuni, iar carnea era împărțit vecinilor, prietenilor, dar mai ales oamenilor nevoiași.
În cazul în care în familie este un membru decedat, cu ocazia Bayramului se sacrifica un animal pentru sufletului lui, iar hogea cutreiera satul mergând la casa fiecăruia.
„La primul Bayram de la moartea unei persoane din familie, venea, de dimineață, la casa mortului hogea să citească. Taziye se numește. «Taziye’de geliyorlar…», adică «Vine la Tazyie…». Nu se punea masă mare, doar ceva dulce, o cafea. Hogea nu lua bani, în schimb neamurile strângeau bani pentru un copil, un amărât, să-i faci o bucurie.
Dacă nu putea să vină hogea, putea să citească orice bărbat. Nu trebuia să fie imam, doar trebuia să știe ce să citești rugăciuni în arabă. Până la urmă și dacă ziceai de trei ori, «Allahu Akbar», tot era acceptat. Spunea ce rugăciune știau până la urmă, doar să înceapă cu «Allahu Akbar» și «Bismillah». După ce era tăiat, toată familia se însemna pe frunte cu sângele animalului.” explică această.
Superstiții de Kurban Bayram
Turcii din Dobrogea când aveau evenimente fericite în viață obișnuiau să sacrifice un animal drept mulțumire lui Allah. Turcoaica din Techirghiol amintește unele datini ale turcilor.
„Când aveai o reușită sau o bucurie tăiai un Kurban. Dacă ziceai că vrei să dai și nu l-ai tăiat era mare păcat. Mai ales dacă ziceai că tai un Kurban pentru o sufletul mortului și nu tăiai, se spunea că sufletul lui stă între cer și pământ și nu și găsește pacea.”, explică aceasta.
Mai mult de atât, carnea era dată de pomană, iar cei care primeau trebuia să spună «Allah Kabul Etsin», adică «Să fie primit de Allah». „Dacă nu zicea, nu era primit. Cel căruia îi dădeai, nu trebuia să știe dacă l-ai tăiat pentru morți sau pentru sufletului tău, pentru sănătate și bunăstarea familiei.”, adaugă turcoaica.
O altă superstiție a turcilor din Dobrogea era legată de pâine. O bătrână din Ovidiu a povestit că dacă femeile uitau să pună sare în pâine în ziua de Bayram era un semn de bogăție.
Alte obiceiuri
Conform tradiției, dacă tinerii din comunitate se căsătoreau, iar între logodnă și nuntă era Bayram, mirele trebuia să trimită un cadou miresei. „Fetei îi era oferit cadou un material și un batic pentru a-și face o ținută cu ocazia evenimentul religios. Acesta se numea «Bairam Fistanı», adaugă turcoaica din Ovidiu.
Azi, poveștile și amintirile bunicilor din comunitatea turcă din Dobrogea rămân singurele mărturii ale tradițiile și ale obiceiurilor din vremurilor trecute…
