Matei Martin de la Dilema Veche a abordat în utlima s-a cronică cazul scriitorului Ahmet Altan, închis după gratii , dar și destinul Turciei după puciul eșuat din 15 iulie 2016, sub regimul lui Erdogan.
În articolul intitulat,:“De câți Altani e nevoie pentru a schimba regimul Erdogan?”, cronicarul a comentat soarta lui Ahmet Altan, care este închis după gratii de cinci ani sub acuzații de susținerea a loviturii de stat din 2016 prin „transmiterea de mesaje subliminale” într-o emisiune televizată.
“De peste cinci ani e ținut departe de ochii lumii, într-o celulă, pentru o faptă imaginară. E condamnat la închisoare în urma unei serii de procese unde nu s-au adus dovezi ale vreunei vinovății. “ a scris Martin.
Cum a ajuns Altan dușmanul lui Erdogan
Matei Martin a subliniat că Ahmet și fratele său Mehmet, un cunoscut economist, în urmă cu 10 ani lăudau reformele inițiate de guvernul condus de Erdogan. Însă, când autoritățile au început să părăsească principiile democratice, cei doi intelectuali au început să critice conducerea.
“În seara dinaintea puciului eșuat îi regăsim pe amîndoi într-un platou de televiziune, criticînd deschis regimul. Ahmet a prezis atunci „sfîrșitul iminent” al AKP. Cîteva zile mai tîrziu aveau să fie reținuți și acuzați de terorism și de „răspîndire de mesaje subliminale”. Procesele care au urmat și în urma cărora au fost ba condamnați, ba exonerați, ba iar acuzați și reținuți ilustrează exemplar modul în care Justiția din Turcia a fost pervertită pentru a sluji sultanatul Erogan. Nu, nu e nimic kafkian în aceste procese. Nu e deloc absurd că Ahmet Altan e acuzat de marxism și, totodată, de gülenism. Nu mai contează realitatea, ci doar acele frînturi de realitate care permit stabilirea unei vinovății.” a remarcat cronicarul.
Exercițiu de imaginație pentru Turcia
În cronică este amintit și un exercițiu de imaginație propus de Altan pentru turci, în încercarea de a-i face să înțeleagă rasismul lor către kurzi.
“Ahmet Altan nu e singurul jurnalist aflat în detenție. Dar destinul său e remarcabil. Prima confuntare cu autoritățile soldată cu încarcerarea sa s-a petrecut pe la jumătatea anilor ’90. Publicase un articol-pamflet în care le propunea cititorilor un exercițiu simplu, dar dureros: să se pună în locul celorlalți. Și anume, să-și imagineze cum e să trăiască într-o țară în care turcii sînt discriminați și umiliți sistematic, obligați să renunțe la identitatea lor culturală. O țară imaginară numită Kurzia, cu un lider numit Mustafa Kemal, fiind poreclit Atakurd (și nu Atatürk). Era, pentru acei ani ai confruntărilor etnice dintre kurzi și turci, o propunere foarte curajoasă, în răspăr cu discursul oficial despre terorismul PKK. Un text pe care mulți l-au citit ca nepatriotic sau chiar antiturcesc. Nuanțele și dubiile sînt periculoase… Ahmet Altan a fost condamnat atunci la un an și jumătate de închisoare, fiind eliberat în urma unui proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.” a amintit Martin în articolul său.
“ Nu voi mai vedea lumea niciodată.”
Matei Martin a făcut observații și despre noua cartea a lui Ahmet Altan, “Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat “.
“Ahmet Altan descrie tăios și uneori cu umor sarcastic detaliile acestor procese și viața din închisorile unde își ispășesc pedepsele cei condamnați de regimul Erdogan. Povestind, pune ordine în ceea ce pare absurd. Prin narațiune aduce relief acolo unde realitatea pare cețoasă. Nu speră că va fi eliberat curînd, dar nici nu se resemnează. Nu regretă nimic. Nu pozează nici în victimă, nici în erou.” a scris Martin.
La final, Matei Martin a încheiat cu o întrebare cu un subînțeles puternic, mai ales în timpul conducerii autoritare a lui Erdogan:”Oare de cîți Altani e nevoie pentru a schimba regimul Erdogan?”
