Persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai discriminate din Turcia, conform unui studiu al principalului partid din opoziție, citat de Stockholm Center for Freedome.
Raportul, intitulat „Expresii discriminatorii care vizează persoanele cu dizabilități”, se bazează pe sondaje și cercetări calitative. Acesta subliniază că femeile sunt într-un dublu dezavantaj din cauza sexului și dizabilităților lor.
Jurnalistul Aynur Tekin a confirmat într-un articol că femeile sunt printre cele mai vulnerabile grupuri cu dizabilități, spunând că sunt condamnate la locuri de muncă prost plătite.
Femeile reprezintă 57 la sută din populația cu dizabilități și urmează din ce în ce mai mult studii superioare. Cu toate acestea, ele întâmpină adesea dificultăți în a găsi un loc de muncă care se potrivește cu calificările și nivelul lor de educație.
În 2014, guvernul turc a introdus un sistem de cote pentru a se asigura că întreprinderile angajează un număr obligatoriu de persoane cu dizabilități. Experții consideră că aceasta este o politică eronată, deoarece nu abordează disparitățile de gen și discriminarea împotriva femeilor.
Remarci în public: „Persoanele cu handicap sunt îngeri”
Potrivit raportului HDP, dizabilitate este adesea legată de neputință și lipsă de abilități. Printre remarcile cele mai frecvent utilizate în public se numără expresii precum „Persoanele cu dizabilități sunt oameni”; „Arătați mai multă dragoste și milă persoanelor cu dizabilități”; „Persoanele cu handicap sunt îngeri”; și „Persoanele cu dizabilități merită și ele respect”.
În general, aceste remarci implică faptul că persoanele cu dizabilități sunt nevoiașe și dependente și „nu sunt normale”.
Multe expresii și observații publice sunt îndreptate ca avertismente către persoanele fără dizabilități. „Ați putea fi și tu așa într-o zi”; „Toți suntem candidați pentru un handicap”; și „Dacă nu îi respecți și nu îi iubești pe cei care sunt cu dizabilități, atunci într-o zi ai putea ajunge cu dizabilități” sunt expresiile cele mai des folosite.
Unele retorici politice, cum ar fi „Un creier sănătos nu poate fi decât într-un corp sănătos”, s-au dovedit a fi discriminatorii bazate pe dizabilități și depășite.
Acesta este un proverb turcesc inventat de tatăl fondator al Turciei, Mustafa Kemal Atatürk, care este adesea folosit în discursuri. Experții cred că această zicală nu ar trebui să mai fie folosită, deoarece implică faptul că persoanele apte de muncă sunt superioare.
Potrivit raportului, dizabilitatea este adesea văzută ca o „tragedie”, iar persoanelor cu dizabilități li se spune adesea să aibă răbdare în speranța că afecțiunea va dispărea într-o zi.
Aproximativ 8,5 milioane de persoane din Turcia au dizabilități mentale sau fizice. Potrivit rapoartelor, mulți dintre acești oameni sunt marginalizați ca urmare a atitudinilor sociale și a politicilor oficiale.
