O femeie închisă după gratii a pierdut sarcina și a fost nevoită să trăiască cu copilul ei mort în pântece timp de trei săptâmâni. Acum, mama închisă pentru apartenență Mișcarea Gulen, luptă cu cancerul.
Gülden Așık și-a pierdut bebelușul când era în a 10 săptămână de sarcină, în timp ce era închisă în penitenciarul Bandırma, unde a fost reținută în mai 2019. Imediat după ce a fost eliberată, pe 10 iulie 2019, a fost diagnosticată cu cancer tiroidian.
Mama a discutat cu reporterul de la Bold Media despre traumele și evenimentele care au dus la pierderea sarcinii. Decizia finală a instanței pentru cazul femeii va fi luată abia pe 26 februarie.
Însănătoșire grabnică! Când ai fost diagnosticată?
Prima biopsie a fost făcută în închisoare. Cu patru zile înainte de eliberarea mea. M-au dus la controlul de rutină al sarcinii, dar eu aveam deja hipertirodism. Am fost trimisă la boli interne. Medicul a spus că am fibrom și m-au trimis la Balıkesir, deoarece nu există endocrinologie în Bandırma. Au suspectat ceva la acea vreme, dar a fost necesară efectuarea celei de a două biopsii. Am fost diagnosticat în august 2019. Am mers în multe locuri, dar nu eram mulțumită de niciunul. Trebuia să fiu operată pentru că boala se răspândise în limfă și trebuia îndepărtată. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am avut dureri atât de insuportabile ca la alte tipuri de cancer.
Când a apărut boala, doctorul ți-a spus ceva?
Am avut un nodul în ultima sarcină, dar nu erau probabiliăți să fiecancer. Medicul a spus că sunt șanse 50 la sută. Dar, desigur, stresul provoacă probleme și se poate transforma în cancer. Faptul că eram în închisoare a avut o mare influență. Am trecut prin traume mari, mai ales în ultimii patru ani. Nu știu cum arăt, dar sincer, nu sunt foarte sănătoasă .
Ați avut un avort spontan în timp ce erați în închisoare, după cum mi-ați spus, ați suferit mari traume. Ați putea descrie prin ce ați trecut?
Soțul meu a fost arestat după 15 iulie și a fost închis 17 luni. Un an mai târziu, am fost arestată și eu, în aprilie 2019. Au fost zile îngrozitoare. Au fost niște denuțuri pe numele meu și au fost probe de la casa de asigurări. Când am fost reținută, nu știam că sunt însărcinată. Am fost reținută două zile. În acea perioadă am fost la medic, doar pentru raportul după arestare să verifice dacă am fost bătută. Nu am făcut analize în niciun fel. Medicul se uită la fața ta și te întreabă dacă ai fost bătută. Dacă spui nu, doar semnezi raportul. Nu am fost verificată ca la intrarea în închisoare, până la piele. Eu presupuneam că eram însărcinată, dar nu puteam spune nimănui în acel moment.
Când ați început să vă simțiți rău ?
La 10 zile de la intrarea în închisoare. Leșinam, îmi scădea tensiunea și glicemia. Asistenta venea la ușa și printre gratii îmi măsura tensiunea. Îmi dădea câteva indicații și îmi zicea să mă odihnesc. Odată cu postul, disconfortul meu a crescut și am început să sângerez. Am început să bănuiesc că aș putea fi însărcinată.
Nu te-ai dus la spital când ai leșinat?
Nu mi s-a răspuns la cerere. De abia după patru zile, am putut să merg la infirmeria instituției, după ce am depus o cerere pentru „suspiciunea de sarcină”. Când a ajuns acolo, a fost o discuție între medic și paznici.
Ce fel de discuții?
Cererea noastre ajungea întotdeauna la infirmerie, dar primirea unui răspuns depindea de gardieni. <<Toate aceste cereri au venit. De ce nu ați adus-o pe această femeie, există suspiciunea de sarcină, are o vârsta mijlocie, are probleme de sănătate, este o sarcină riscantă>>, a spus medicul. Gardianul s-a apărat spunând că nu are ce să facă, că totul ține de administrație. Apoi, a venit un alt paznic spunând că este problema jandarmeriei, ei nu pot face nimic. Nu pot merge la infirmerie în cadrul instituției. Apoi, doctorul a spus <<Scriu o trimitere de urgență, o veți duce la spital>>. Așa am ajuns la spital, unde am aflat că eram însărcinată.
Ce ai simțit prima dată când ai auzit că ești însărcinată, ca mamă deținută ?
Desigur, ai o bucurie, dar o bucurie ciudată. M-am gândit cum o să fie perioda de sarcină aici. Cum se va naște, dacă va fi sănătos acest copil. Nu mai existau dosare, nici rechizitorii, dar îmi făceam griji. Însă copilul a murit. La autopsie, a rezultat că inima copilului s-a oprit la 7 săptămâni și 5 zile. Nu se știe clar dacă s-a diminuat la 7 săptămâni, apoi a murit și s-a observat în a zecea săptămână.
Deci ai stat în în închisoare 3 săptămâni cu un copil mort în burtă? Dar …Este posibil acest lucru? Copilul nu o otrăvește pe mama?
Am trăit cu un bebeluș mort de 3 săptămâni în burtă. Aveam zile de trăit. Nu știu dacă sunt fericită sau tristă.
Ai făcut avort în prima zi în care te-ai dus la spital?
Nu, abia a doua zi. M-au dus la infirmerie pe 30 mai 2019, am fost internată pe 31. În rezultatele ecografiei s-a văzut că copilul era mort, am făcut avort pe 1 iunie. A murit fetusul în închisoare sau înainte? Nu cred că a murit înainte. Nu este un fetus oarte mare, avea doar 2 luni jumătate. Am fost în închisoare pe 11 aprilie 2019. Avea 10 săptămâni pe 1 iunie 2019. Se pare că a murit în acea perioadă. Pe 2 iunie 2019, am fost externată.
Dacă la cererile dvs. se răspundeau la timp, dacă mergeați pentru control, există șanse ca copilul să trăiască?
Chiar dacă n-ar fi trăit, n-aș fi îndurat aceste necazuri.
Ce ați îndurat în spital? Din câte știu, este foarte dificil să stai în secția pentru deținuți .
Au vrut să mă pună în celulă înainte de operație. Dar, la insistența medicului, am putut dormi în camera normală. Nimeni nu m-ar fi îngrijit dacă rămâneam cu ei. În secția deținuților nimănui nu-i pasă de tine. Nimeni nu i se oferă ajutor. Ușa este încuiată. Jandarmul vine și te privește pe fereastră, la fiecare 15-20 de minute să vadă dacă nu ai fugit. Medicul a insistat să stau în camera normală în timpul operației. În acel moment, am văzut ajutorul medicului. După operație, am fost dusă în camera detinuților.
Ai cerut medicului un raport că ți-ai pierdut copilul ca urmare a neglijenței?
I-am spus medicului de acolo, uite, sunt o victimă, ești conștient că am fost neglijată, dă-mi un raport ca să pot apăra dreptul copilului meu. <<Nu sunt avocat, nu sunt judecător>>, a spus el.<< Domnule doctor, nu caut un avocat sau judecător, vreau să îndepliniți ce se cere profesiei dvs>> ,am spus. << Nu pot să mă amestec>>,a spus el.
Apoi am făcut avortul și a scris raportul. Nu a spus că mi-am pierdut copilul din cauza neglijenței unora. Acest lucruri se întâmpla la Spitalul de Stat Bandırma. El le-a spus gardienilor :<< Îi aduceți pe alții cu lucruri minore, de ce n-ai adus-o pe această femeie?>> De asemenea, medicul este conștient de faptul că am fost tratată astfel pentru că sunt judecată de apartenență la mișcarea Gulen. Există reproșuri, se discută, dar nu se ia nicio o decizie în favoarea ta.
