Ministrul Justiției îi cataloghează pe deținuții politici care se confruntă cu investigații legate de terorism, începând cu puciul eșuat din 15 iulie 2016, ca fiind „periculoși” și au nevoie de supraveghere suplimentară, conform Turkish Minutes.
Potrivit datelor publicate de Ministerul Justiției. un total de 1.576.566 de persoane s-au confruntat cu investigații legate de terorism între 2016 și 2020. Printre cei închiși pentru acuzații de terorism se numără un grup specific denumit „deținuți periculoși” care cuprinde în principal prizonieri politici.
Fundația pentru Drepturile Omului din Turcia (TİHV) caracterizează condițiile de detenție a acestora ca echivalând cu tortura. Avocatul Vural Ergül, care a fost încarcerat anterior, spune că cei care primesc acest tratament sunt adesea persoanele în ale căror cazuri este implicat Partidul Justiție și Dezvoltare (AKP), fie în calitate de reclamant, fie indirect în calitate de terț.
Descriși de Ministerul Justiției drept „deținuți care necesită supraveghere specială”, aceștia sunt ținuți în celule pentru o singură persoană, unde ferestrele sunt acoperite de bare de fier, permițând foarte puțină lumină de zi. Deținuții au la dispoziție doar o oră pe zi pentru a ieși afară, într-un loc care poate fi descris doar ca un fel de celulă mică înconjurată de ziduri înalte de 8 metri deasupra cărora există două straturi de sârmă ghimpată.
Deținuților le este interzis chiar să vorbească cu alți deținuți strigând peste ziduri. Încercând să facă acest lucru, riscă o pedeapsă disciplinară de patru săptămâni, care implică în primul rând pierderea dreptului la un apel telefonic săptămânal de 10 minute cu familiile lor.
Celule de 5 metri pătrați
Avocatul Ergül, care a fost încarcerat el însuși ca deținut periculos în trecut, explică faptul că în unitățile mai vechi și mai mici, cum ar fi închisoarea pentru femei din Bakırköy, deținuții sunt puși în celule de 5 metri pătrați. În timp ce acest lucru ar trebui să se limiteze la prizonierii care execută condamnări pe viață agravate și la cei cu antecedente de agresiune după gratii, Ergül subliniază faptul că, din 2016, a devenit un instrument de pedeapsă politică.
„Acești oameni sunt doar în arest preventiv, nu sunt condamnați”, subliniază avocatul.
Nu au voie să vadă alte persoane
Conform informațiilor furnizate de rudele deținuților, aceștia nu sunt scoși din celule decât dacă este absolut necesar. Când sunt duși la o întâlnire cu avocații lor, pentru o tunsoare sau la spital, se fac aranjamente speciale pentru a nu vedea nici un alt prizonier. Când deținuții periculoși trebuie scoși din celula lor, gardianul responsabil pentru celulă îi avertizează pe ceilalți paznici din holuri că deținuții trebuie să treacă, astfel încât holurile respective să fie degajate.
Obiectivul este să nu permită deținutului să vadă chipul unei alte ființe umane, nici măcar în timpul unui transfer în închisoare. În cazul unei întâlniri cu un alt deținut într-un hol, deținutul periculos este obligat să aștepte cu fața la un zid până când celălalt trece.
Cine sunt deținuții periculoși
Cei mai cunoscuți deținuți periculoși sunt ofițerii de poliție care, în urma unei anchete din 2013 care i-a implicat pe patru miniștri ai primului ministru de atunci Recep Tayyip Erdoğan, au fost acuzați că ar fi încercat să răstoarne guvernul și arestați în 2014. Șefii de poliție Ömer Köse și Yakup Saygılı fac parte din categoria deținuților periculoși. Condițiile sunt deosebit de dure pentru Akın Öztürk, un fost comandant al forțelor aeriene acuzat că a fost liderul puciului eșuat din 2016. Celulele vecine cu Öztürk sunt goale.
Generalul Hamza Celepoğlu, încarcerat pentru interceptarea camioanelor încărcate cu arme cu destinația Siria, este, de asemenea, un deținut periculos. La fel și fostul agent de informații Enver Altaylı și jurnalistul Hidayet Karaca.
Deciziile instanței nu sunt puse în aplicare
Altaylı, care în ultimii cinci ani a fost ținut izolat ca deținut periculos, și-a dus situația în instanță și a obținut o hotărâre concurentă cu plângerea sa că izolarea sa a fost arbitrară și a obținut patru ore în aer liber. Cu toate acestea, procurorii închisorii au refuzat să pună în aplicare decizia.
Ergül subliniază faptul că Abdullah Öcalan, liderul partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), considerat terorist, condamnat la viață, are condiții mai favorabile decât cele suportate de cei numiți ” deținuți periculoși.”
„Consider că Öcalan este un precedent, deoarece a fost condamnat pentru o infracțiune împotriva integrității teritoriale a statului. Cu toate acestea, Öcalan are un televizor și acces nelimitat la echipamente sportive, în timp ce deținuții periculoși nici măcar nu au voie să cumpere aparate de radio. Acesta este un caz de tortură care este sistematic, persistent, organizat și ascuns.”, susține avocatul.
„Singur 24/24”
Avocatul descrie condițiile unei plângeri de maltratare depusă la o instanță în septembrie 2020.
„Clientul meu în vârstă de 77 de ani a trebuit să petreacă ultimele 38 de luni singur 24 de ore pe zi. El a trebuit să petreacă 23 de ore în fiecare zi într-o celulă de 2 până la 3 metri pătrați, în timp ce a fost ținut timp de o oră într-o cameră împuțită, înconjurată de ziduri înalte de 8 metri, fără lumina soarelui. În timp ce i se permite să meargă acolo timp de o oră pe zi, este lăsat în mod intenționat izolat social în timpul respectiv. ”, afirmă acesta.
Listele de deținuți periculoși sunt politice
Desemnarea unui deținut ca deținut periculos se află în autoritatea Direcției generale a închisorilor și caselor de detenție. Conform legii, decizia poate fi luată doar pentru o perioadă limitată de timp de către un consiliu format din șapte persoane. Cu toate acestea, există deținuți care au fost supuși acestui tratament timp de cinci ani.
Rudele deținuților periculoși care doresc să rămână anonimi subliniază că inițierea simultană a practicii în mai multe facilități conferă credință acuzațiilor potrivit cărora deținuții sunt înscriși pe lista neagră și trimiși în închisori prin intermediul Ministerului Justiției. Potrivit rudelor, practica este un instrument de pedeapsă politică.
În timp ce numărul deținuților supuși în prezent acestui tratament este necunoscut, avocatul Ergül estimează că acesta ar putea fi cuprins între 500 și 1.000. Printre aceștia se numără generali , militari (aproximativ 150), foști șefi de poliție, jurnaliști și alte persoane cu presupuse legături cu Mișcarea Gulen.
