Anul 2023 aduce alegeri generale în Turcia, însă agitația se simte deja cu mult timp înainte, partidul lui Erdogan pierzând teren în fața partidelor de opoziție.
Astfel, partidul AKP, pe care îl conduce președinte turc Recep Erdogan, a încercat mai multe metode de a-i recâștiga și de a-i ține fideli pe cetățenii turci, unele mai evidente ca celelalte.
Discursul evident al AKP din ultimii se bazează pe ură și pe teorii ale conspirației, în care se jură că Turcia ar putea să fie o țară mai bună, dar dușmanii, fie ei din „puterile exterioare” sau din interior, numiți „trădători”, în principiu oricine are o altă opinie, îi împiedică în ”opera lor” . E prezentată deci ideea ”salvatoare”că, odată cu eliminarea acestor dușmani, țara va străluci precum merită.
Cine conduce lumea?
În ochii lui Erdogan situație economică dezastruoasă a Turciei este văzută ca „un război de independență”. Independență față de cine și cum ar putea să fie câștigată libertatea , sunt întrebări care nici nu au fost luate în considerare.
Criza economică este binecunoscută, iar faptul că Erdogan a schimbat conducerea Băncii Centrale de mai multe ori și a insistat pe scăderea dobânzilor, a fost unul dintre motivele care a dus la instabilitatea lirei turcești.
Tratând acest subiect, ministrul de finanțe al Turciei, Nureddin Nebati, într-o emisiune la CNN Turk a venit în apărarea țării printr-o teorie conform căreia nici Rezerva Federală a SUA nu este o instituție publică, ci mai degrabă este în mâinile a cinci familii.
Conform companiei de cercetare și consultanță KONDA, aproape jumătate din turci, majoritatea susținătorii AKP, cred în această teorie, în care „5 familii conduc lumea”.
În partidul AKP, 51 la sută dintre membri chiar cred în această teorie,doar 18 la sută o neagă, în CHP, principalul partid de opoziție 39 la sută cred, iar 30 la sută nu, în HDP 47 la sută cred, iar 26 la sută nu cred.
Tratatul Lausanne, singura salvare a lui Erdogan
AKP susține că Tratatul de la Lausanne va expira în 2023, după 100 de ani, iar odată cu asta Turcia poate să beneficieze pe deplin de resursele pe care le are, iar țara va fi salvată și va fi prosperă.
„Au încercat să ne păcălească să credem că Tratatul Lausanne a fost o victorie. Cei care stăteau la acea masă nu au procedat corect prin acel tratat. Acum suferim consecințele”, spunea Erdogan, într-un discurs din 2016.
Teoria pe care conducerea o susține, mai ales în ultima perioadă, e faptul că Tratatul de la Lausanne are articole ascunse, care stau în calea binelui țării și a posibilității Turciei de a beneficia de resurse subterane, inclusiv zăcăminte din nordul Irakului.
„Lupta eroică a națiunii noastre pentru independență, încununată cu victorie în ciuda tuturor felurilor de imposibilități și dificultăți, a fost confirmată pe arena internațională prin Tratatul de la Lausanne. Suntem hotărâți să intrăm în 2023, când vom sărbători 100 de ani de la republica noastră, ca o țară mai puternică.”, a susținut Erdogan la ultima aniversare de la semnarea Tratatului de la Lausanne, un pact de referință care recunoaște statul turc modern.
Tratatul a fost semnat în Elveția în 1923 și a trasat granițele dintre Turcia și Grecia și a pus capăt conflictului dintre Imperiul Otoman și forțele Aliaților.
Teoriile conspirației au fost de multă vreme o caracteristică a vieții culturale și politice din Turcia, de la prăbușirea Imperiului Otoman. Criticii politici l-au acuzat pe Erdogan că a alimentat teama cetățenilor asupra faptului că sunt înconjurați de puteri străine și de forțe exterioare întunecate dornice să slăbească țara și să o împiedice să restabilească măreția otomană.
