Un raport detaliat, publicat săptămâna trecută de către Platforma pentru Pace și Justiție (PPJ) privind condițiile de detenție din Turcia, (ţară în stare de urgență declarată în urma încercării de lovitură de stat de pe 15 iulie 2016) a scos în evidenţă încălcări ale drepturilor omului și standarde inadecvate în 72 din cele 80 de închisori din țară (sursa: Centrul pentru Libertate (FCC) din Stockholm).
Raportul recent întocmit de PPJ, care se concentrează asupra condițiilor generale ale celor 80 de penitenciare din Turcia, se bazează pe informațiile și datele strânse de voluntari, care au acordat interviuri față în față unor avocați (66 la număr), precum și membrilor de familie (197) ai deținuților. Raportul încearcă să scoată la lumină practicile comune din penitenciare, mai degrabă decât relatările individuale ale celor închişi, pentru a arăta care este situaţia din închisorile turcești.
Potrivit constatărilor raportului, numărul de toalete și dușuri a fost ales avându-se în vedere capacitatea maximă a închisorilor; însă, deoarece numărul deținuților dintr-o singură secţiune depăşeşte cu mult numărul admis (datorită stării de urgență, un număr imens de oameni au ajuns după gratii), 25-30 de inşi trebuie să împartă o toaletă și un duș între ei; mulţi nu au de ales decât să stea la coadă timp îndelungat. „Având în vedere disponibilitatea apei calde, posibilitatea de a face un duș este sever limitată. De exemplu, în unele închisori, cum ar fi Penitenciarul de tip T Bandirma, fiecare deținut poate face duș o dată pe săptămână, fiindu-i alocalte doar 5 minute”, a spus raportul.
Raportul oferă statistici privind închisorile supraaglomerate din întreaga țară, dintre care una este secția de femei din Penitenciarul Tarsus, unde 70 stau îngrămădite într-o secţiune destinată unui număr maxim de 17 deținuți. În secția bărbaților din aceeași închisoare, 60 sunt închişi într-o sală pentru 26 de persoane.
În închisorile aglomerate, aflate în condiții mizere, unii deținuți trebuie să doarmă pe pături așezate pe podea din cauza lipsei paturilor, a declarat raportul, adăugându-se că „este adesea raportat că dreptul deținuților de a se uita la televizor și de a asculta la radio este strict restricționat. Dacă unele închisori interzic radiourile și televiziunea în secții, închisorile care le permit difuzează numai pe canalele pro-guvernamentale, cele de opoziție fiind interzise de administrația penitenciarelor.”
Conform concluziilor raportului PPJ, limitele impuse de dreptul de a citi reviste şi ziare sunt, de asemenea, severe – un lucru obişnuit, de altfel.” Se spune că deținuții sunt forțați să se mulțumească doar cu puținele cărți disponibile în biblioteca penitenciarului și li se refuză dreptul de a primi cărți din afară. Acest lucru este în ciuda faptului că accesul la cărți nu este interzis de către instanțele judecătorești”, a declarat raportul.
„În timp ce ziarele și revistele pro-guvernamentale sunt permise în închisori, ziarele considerate drept opuse guvernului, cum ar fi Yeni Asya, au fost total interzise”, a spus raportul.
O altă încălcare semnificativă a drepturilor omului pomenită în raport este interdicția arbitrară impusă participării la evenimente culturale și artistice, exclusiv pentru cei care sunt deținuți datorită presupuselor lor legături cu mișcarea Gülen. În această privință, deținuților li se refuză nu doar dreptul de a lua parte la astfel de activități organizate de administrațiile penitenciare, ci şi cel de a-şi organiza ei înşişi astfel de evenimente.
Raportul a subliniat, de asemenea, că „în afară de faptul că le este interzis să se implice în activități culturale și artistice, acestor deținuți le mai este interzis şi dreptul de a se implica în cursurile organizate în închisoare. Mai putem adăuga că, în cele mai multe dintre închisori, deținuții – majoritatea dintre aceştia fiind închişi datorită presupunerilor că sunt afiliați la mișcarea Gülen – nu au voie să folosească facilitățile sportive din penitenciare. În unele închisori, utilizarea acestor facilități este restricționată.”
De asemenea, raportul se referă la multe alte lucruri care se întâmplă prin închisori, cum ar fi nesocotirea dreptului la asistență medicală, condiţiile proaste asigurate copiilor deținuților, trimiterea și primirea de scrisori, mesaje prin fax și telegrame, alimentație și îmbrăcăminte.
Raportul a arătat că, având în vedere abaterile grave de la respectarea drepturilor omului, închisorile din Turcia sunt locuri care nu pot fi monitorizate nici de către organizațiile naționale pentru promovarea drepturilor civile, nici de către cele internaționale; drept urmare, nu pot fi controlate eficient de către ONU ori UE.
„Chiar și rapoartele despre aceste închisori, care nu au putut fi efectuate decât după impunerea unor restricţii majore, nu pot fi făcute publice. Din cauza opresiunii din țară, nici deținuții, nici avocații lor nu se pot adresa organelor judiciare şi administrative privind încălcările de drepturi inviolabile săvârșite în aceste închisori; din aceleași motive, nu pot face aceste fraude judiciare cunoscute publicului”, s-a mai spus în raportul PPJ.
Documentul a arătat că maltratarea sub diverse forme, cum ar fi tortura, bătaia, dezbrăcarea forţată, tortura prin imobilizarea în poziții incomode fizic pentru perioade lungi de timp, precum și amenințările cu violul, poate surveni în perioada de detenţie, a cărei durată a fost mărită de la o zi la 30 de zile printr-un decret guvernamental, ca urmare a stării de urgență. De asemenea, au fost raportate amenințări la adresa avocaților și împiedicarea efectuării examinărilor medicale pentru a trece sub tăcere abuzurile care s-au comis. Potrivit raportului PPJ, mai bine de 50 de persoane și-au pierdut viața sinucigându-se, din cauza torturii și a modului inadmisibil în care au fost tratate. „Unii susțin că multe dintre aceste decese au fost omoruri extrajudiciare; în schimb, autoritățile au declarat că s-au sinucis”, a spus raportul.
Raportul a subliniat faptul că informaţii privind persoanele care sunt supuse abuzurilor, nu doar pe perioada de detenţie, ci și după ce au fost transferate la închisoare, își au locul în mass-media, în ciuda faptului că toată mass-media este aproape complet controlată de guvern. „Site-urile de socializare (relativ libere, prin comparaţie) sunt mediul în care astfel de încălcări pot fi adesea dezvăluite”, s-a declarat în raport.
Menţionând faptul că decretele emise de cei aflaţi la putere ca urmare a declarării stării de urgență au fost elementele precursoare încălcărilor grave ale a drepturilor comise în închisori, raportul a arătat că „multe încălcări ale drepturilor au început, de fapt, ca urmare a impunității de care s-au bucurat făptaşii de când cu regimul de urgență. La data de 14 octombrie 2016, Enis Yavuz Yıldırım, directorul general al închisorilor și al centrelor de detenție, a declarat în fața Comitetului pentru Investigarea Respectării Drepturilor Omului al Parlamentului Turciei următoarele: deținuții sunt percheziţionați goi-puşcă; acuzațiile de tortură sunt tratate drept cazuri separate; convorbirile dintre avocaţi şi deținut sunt înregistrate; deținuții nu au voie să obțină haine din afară, ci sunt forțați să le cumpere de la magazinul din interiorul închisorii; sinuciderile nu pot fi prevenite; o echipă de intervenție dură va fi formată pentru a se ocupa de deținuți.”
Conform raportului, avocații, considerați cei mai eficienți mediatori pentru dezvăluirea încălcărilor drepturilor omului și investigarea acestora, constituie încă o breaslă de oameni muncitori (care-şi aduc contribuţia în societate) vizată de guvern. „Au fost lansate investigații împotriva a mii de avocați care au oferit consiliere juridică persoanelor care au fost reținute și arestate după încercarea de lovitură de stat din 15 iulie; actualmente, 522 dintre ei sunt reținuți. Prin urmare, este extrem de dificil pentru avocați să dezvăluie și să depună plângeri privind încălcările drepturilor deținuților”, a declarat raportul.
PPJ a solicitat UE, ONU și organizațiilor internaționale neguvernamentale din raport să joace un rol activ în identificarea încălcărilor comise în închisorile din Turcia, dorind să le răsune vocea decisiv și tare: să ceară regimului să pună capăt acestor atacuri asupra drepturilor și libertăților fundamentale.
Pe 15 iulie 2016 a avut loc o tentativă de puci militar în care au murit 249 de persoane.Imediat după puci, guvernul Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP), împreună cu președintele Recep Tayyip Erdoğan, au dat vina pe mișcarea Gülen.
Fethullah Gülen, omul care reprezintă inspiraţia mișcării, a negat vehement că ar fi avut vreun rol în lovitura de stat, solicitând o investigație internațională în acest sens, dar președintele Erdoğan (care a numit încercarea de lovitură de stat „un dar de la Dumnezeu”) și guvernul au inițiat o prigonire pe scară largă, spre a „curăța” instituțiile statului de simpatizanții mișcării, dezumanizându-i pe cei mai cunoscuţi exponenţi ai acesteia și deţinându-i arbitrar.
În Turcia, au fost concediaţi ori suspendaţi mai mult de 150.000 de judecători, cadre didactice, polițiști și funcționari publici începând cu data de 15 iulie 2016. Ministerul Justiției din Turcia a anunțat pe 13 iulie că 50.510 de persoane au fost arestate și alte 169.013 au fost supuse unor proceduri judiciare, fiind acuzați de a fi luat parte, într-un fel sau altul, la lovitura de stat.
[REPORT] A Comprehensive Report On The Prison Conditions In Turkey: In Prison 2017
