Tinerii României au făcut istorie la Olimpiada Internațională de Astronomie, din Beijing, aducând acasă o medalie de aur, două de argint și două de bronz.
În vârstă de 18 ani, Andrei-Darius Dragomir a câștigat medalie de aur, premiul special pentru cel mai bun concurent la proba teoretică și învingător absolut. Toate acestea, după ce în vară, s-a întors acasă cu medalia de aur de la Olimpiada Internaţională de Fizică, din Japonia, punând România pe locul întâi în Europa şi trei în lume.
După călătoria în Asia, Andrei-Darius Dragomir, elev la Liceul Internațional de Informatică din București, ne-a povestit despre primii săi pași în lumea științei, motivația sa, povestea mutării în București pentru studii, despre rutina și munca din spatele medaliei de aur, dar și despre planurile de viitor.
Haideți să-l cunoaștem mai bine pe Andrei-Darius Dragomir !
Cum a început totul? De ce ai ales fizica?
Eu dintotdeauna am fost pasionat de știință. Încă de când eram mic eram foarte curios legat de Univers: orice de la planete și stele până la galaxii și găuri negre mă fascina. Totuși, prima dată am început să studiez fizica în clasa a 6-a. Atunci, doamna profesoară de fizică ne-a spus de posibilitatea de a participa într-un cerc de excelență de fizică în Brașov și am decis să încerc. Acolo am descoperit adevărata mea pasiune pentru fizică, pentru că am avut șansa să învăț concepte mai avansate și să mă fac remarcat cu aptitudinile mele. Apoi, de-a lungul gimnaziului, am tot participat la concursuri și olimpiade de fizică, unde am obținut rezultate bune, ceea ce m-a motivat să continui cu fizica.
Totuși, în gimnaziu, am fost pasionat și de chimie, unde am obținut rezultate chiar mai bune decât la fizică, însă la liceu am aflat că fizica îmi place mai mult de fapt.
Care este motivația ta? Ce/Cine te-a inspirat să mergi pe acest drum?
Aceasta este o întrebare pe care și eu mi-o pun din când în când, pentru că nici eu nu știu exact ce m-a motivat la început de tot să pornesc pe acest drum. Ce este cert este că părinții mei mi-au susținut performanța încă de mic, când participam la concursuri naționale de șah, deci aș zice că de aici se trage tendința mea de a încerca să performez în orice domeniu abordez. Astfel, aș putea zice că am urmat fizica și pentru că circumstanțele au fost cele mai favorabile să studiez fizica prima dată. Sunt de părere că, dacă condițiile inițiale erau diferite, și condițiile actuale ar fi putut fi semnificativ diferite.
Care este povestea din spatele venirii tale la Liceul Teoretic Internațional de Informatică? Ți-a fost greu să te obișnuiești cu oamenii noi și cu un nou oraș?
Totul a pornit într-o zi oarecare din clasa a 8-a, când am primit un apel din partea liceului în care mi s-a zis că pe baza rezultatelor mele precedente la olimpiadele de fizică, mi se oferă o reducere de 50% pentru taxa de școlarizare a ICHB-ului. În acel moment știam câte ceva despre ICHB și auzisem și că taxele sunt destul de mari, deci știam că 50% nu ar fi suficient și nu am luat în considerare opțiunea de a studia acolo. Nici alor mei nu le-am zis de apel decât când, am fost sunat încă o dată peste câteva săptămâni, când mi s-a zis că bursa a crescut la 100%. Tot eram reticent la ideea de a-mi părăsi prietenii și de a studia la București, dar atunci le-am zis și alor mei de bursă. Tatăl meu fusese foarte entuziasmat și a încercat să mă convingă să le dau o șansă, și până la urmă am venit într-o zi să vizitez liceul. După acea zi, m-am convins că vreau la ICHB.
Să trăiesc în cămin a fost de-a dreptul o experiență vastă și complicată, dar pentru care sunt foarte recunoscător. Surprinzător poate, nu probleme de tipul mâncării și al spălatul hainelor au fost cele mai mari necazuri pentru mine, ci adaptarea la oamenii din cămin și să învăț să mă descurc singur în diverse situații sociale. Pe scurt, cu unii oameni m-am înțeles foarte bine, cu alții mai puțin bine, dar toți au contribuit la cine sunt astăzi.
Cum arată rutina unui campion la fizică și astronomie?
În clasa a 10-a am avut parte de cele mai multe ore de lucrat individual în plus față de orele de la școală, deci o să vorbesc despre acea perioadă. În medie, școala dura vreo 7 ore, de la 8 până pe la 3, după care mergeam în cămin, mâncam de prânz, și mă odihneam până pe la 5-6, după care mă apucam de lucru. În unele zile, nu erau multe de făcut, în altele stăteam și până la 12 noaptea, după care luam cina și mă culcam. Legat de timp liber, pot spune că aveam uneori timp liber, dar nu prea apucam să ies în oraș prea des. În general, doar socializăm cu cei din cămin și online cu alți prieteni, mai ieșeam prin curtea liceului să ne relaxăm sau să mai jucăm fotbal și baschet.
Cum arată ultimele zile înainte de olimpiadă?
În general, nu sunt adeptul lucratului intens înainte de olimpiadă, pentru că mi se pare că nu ai cum să te mai îmbunătățești foarte mult atunci. Pentru olimpiadele de fizică, cu 1-2 zile înainte de concurs de obicei repet formule care sunt ușor de uitat din mai multe categorii, și cam atât. Pentru olimpiadele de astronomie, pregătirea de dinainte este mai intensă, deoarece nu fac astronomie la școală deloc la fel de mult ca fizică, și de aceea am nevoie de mai multe zile să îmi reîmprospătez memoria cu diferite formule, concepte și tipuri de probleme.
Ultimul concurs a fost la Olimpiada Internaţională de Astronomie, de la Beijing, unde ai câștigat medalia de aur, premiul special pentru cel mai bun concurent la proba teoretică și învingător absolut. Cum a fost experiența și ce ai simțit când ai aflat că ai câștigat?
Încă de după probe știam că există o posibilitate să iau locul 1, deoarece simțeam că m-am descurcat și știam că nu sunt așa mulți participanți ca la alte olimpiade. Totuși, tot am fost luat prin surprindere la premiere, pentru că, ok, eram deja obișnuit cu ideea de medalie de aur, dar locul 1 e ceva mult mai greu de obținut, deci evident că am fost extaziat și mândru. De asemenea, am fost mândru și de ceilalți colegi din echipă pentru rezultatele lor, deoarece și eu am jucat cât de cât un rol în pregătirea unora dintre ei pentru astronomie.
De asemenea, ai câștigat medalia de aur la Olimpiada Internațională de Fizică din Japonia. Cum a fost experiența din Tokyo?
În Tokyo, pentru mine cel puțin, a fost mult mai remarcabilă experiența culturală decât experiența concursului în sine. Am avut 2 zile de vizitat Tokyo în program și 2 zile de vizitat atracții în afara orașului, plus multe alte ieșiri cu team leader-ii și cu ghida noastră, care era o tânără japoneză. Am vizitat clădiri impresionante, am fost la temple, am mâncât sushi și alte preparate tradiționale senzaționale, ne-am plimbat prin locuri faimoase, precum intersecția din Shibuya. Pentru mine, experiența Tokyo a fost vacanța de vis și sunt convins că vreau să mă reîntorc cândva în Japonia, ca să pot experimenta și mai mult din această țară unică.
Ai fost la zeci de olimpiade. Ai vreo amintire de neuitat sau un moment care te-a marcat?
Cele mai frumoase experiențe de la olimpiade le-am avut la olimpiadele din vara asta din Japonia și din Polonia (Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică – IOAA). Din punct de vedere al rezultatelor de la olimpiadă, amintirea cea mai memorabilă este reacția pe care am avut-o când am aflat că am câștigat premiul pentru cea mai bună lucrare teoretică în Polonia, deoarece acesta a fost cel mai neașteptat rezultat de până acum pentru mine. La IOAA, au participat peste 250 de elevi, deci un asemenea rezultat chiar a fost incredibil.
Din punct de vedere al experiențelor socio-culturale, experiența cu sushi din Japonia a fost senzațională. Într-o zi, când eram în oraș, ne-am decis să mergem la un restaurant de sushi, iar ghida ne-am dus la unul care spunea că e foarte bun. Când am intrat, am rămas șocat: tu comandai mâncarea pe o tabletă (era câte o tabletă la fiecare masă), și mâncarea îți venea pe o bandă rulantă fix la masa ta. Era mai frumos ca în filme. În plus, era și ieftină mâncarea: în medie, 2 sushi costau 4 lei, iar sosul de soia, wasabi și ceaiul macha erau gratis. A fost o experiență care mi-a depășit cu mult așteptările. (În general Japonia mi-a depășit toate așteptările, care erau oricum înalte)Mențiuni onorabile: vizitele de la Marele Zid Chinezesc și Orașul Interzis din Beijing.
Care este planul tău pentru viitor?
Pentru facultatea, sunt convins că SUA este locul perfect pentru mine, deoarece facultățile lor, pe lângă că sunt în general incredibile în toate domeniile, au și un curriculum foarte flexibil, în care tu îți alegi practic orice curs dintr-o gamă largă de cursuri și cursurile nu trebuie să fie toate legate de materia pe care vrei să îți iei diploma. Astfel, în America simt că aș avea oportunitatea să îmi lărgesc orizonturile în mai multe domenii decât fizica, pentru că simt că am ratat destule cunoștințe pe timpul liceului. Așadar, nu sunt sigur dacă voi termina facultatea pe fizică sau astrofizică – acestea ar fi variantele principale, dar vreau să mă redescopăr un pic la facultate. Astfel, după facultate, e și mai greu de prezis ce voi face. Știu doar că vreau să găsesc un domeniu care să îmi placă cât mai mult și care să ajute societatea cât mai mult.
Care ar fi un sfat/mesaj pentru tinerii care vor să-ți urmeze pașii și să fie campioni ai României la fizică?
În primul rând, aș zice că cel mai important lucru în tinerețe e să descoperi ceea ce îți place cu adevărat. Gândindu-te că vei lucra pentru 40 de ani, 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, asta ar însemna aproximativ 83.000 de ore din viață, care, dintr-o viață de 80 de ani, reprezintă 12%, care este enorm de mult, așadar ar fi ideal să petreci acest 12% într-un mod cât mai plăcut. Legat strict de fizică, fizica este un domeniu foarte complex, dar și foarte interesant de studiat. Pentru nivel de început, există multe culegeri de fizică care conțin atât probleme originale, cât și probleme de la concursuri din trecut, culegeri care merită lucrate. Odată ce simțiți că fizica chiar e pentru voi, participați la concursuri și vedeți cât de bine vă pricepeți. Pentru nivel mai avansat, iar există cărți de teorie pe internet, trebuie doar să îți iei timpul să le cauți. Ideea generală pe care vreau să o transmit e că resursele există, dar ține de voi să le găsiți și să vă țineți de ele. Trebuie să va ajustați nivelul de lucru individual la nivelul de rezultate pe care îl țintiți. Munca poate fi grea și obositoare, dar dacă vă țineți de ea, roadele vin și ele.
În final aș vrea să zic un ultim sfat, în afara sferei fizicii: trăiți viața, minimizați regretele. La final, rămâi doar cu amintirile și regretele.
