luni, noiembrie 18, 2024

[OPINIE] TRANSPARENŢA ÎN GUVERNUL TURCIEI – ADIO!

Abdullah Bozkurt

Turcia s-a distanțat din ce în ce mai mult de lume sub jugul actualului guvern condus de președintele Recep Tayyip Erdoğan, care a demonstrat de o mie de ori că nu poate satisface criteriile riguroase de control, transparență și responsabilitate caracteristice unei societăți democratice.

Atitudinea îngrijorătoare a guvernului turc în relațiile sale tulburi cu Parteneriatul pentru Sisteme Deschise de Guvernare (OGP) (un important parteneriat global dintre guverne și organizațiile societății civile pentru promovarea transparenței și a responsabilității în guvernare, precum și pentru favorizarea implicării cetățenilor și îmbunătățirea guvernării) oferă un exemplu clar cum Turcia șterge cu buretele toate progresele făcute pe calea democrației. Guvernul Erdoğan nu s-a deranjat nici măcar să răspundă la întrebările multiple venind din partea OGP, care inițial confereau Turciei un statut inactiv, primul astfel de caz pentru OGP; mai târziu, s-a revocat calitatea de membru Turciei, în momentul în care nu a reușit să pună în aplicare anumite măsuri în cadrul termenelor stabilite în prealabil.

Într-o scrisoare trimisă ambasadorului turc Serdar Kılıç pe 21 septembrie 2017, Sanjay Pradhan, directorul executiv al OGP, l-a informat că Turcia nu va mai fi considerată drept participantă la OGP. Cred că OGP a fost extrem de răbdător privitor la apatia Turciei,manifestată de prea mult timp. Guvernul Erdoğan era deja în curs de a fi examinat de către subcomitetul Criteriilor și Standardelor, lucru care se petrecea de peste doi ani, din 2014, deoarece nu se implementaseră măsurile recomandate de OGP. În cele din urmă, în cadrul unei întâlniri de la Cape Town, în Africa de Sud, pe 4 mai 2016, Comitetul director al OGP a adus Turciei la cunoștință situația, oferindu-i patru luni suplimentare pentru a implementa acțiunile recomandate înainte ca OGP să ia măsuri suplimentare.

Planul de acțiune în patru puncte solicitat de OGP a inclus următoarele: (i) alegerea unor miniștri care să implementeze măsurile, precum și a unor persoane de contact, spre a redacta lista de propuneri și a se lua angajament față de societatea civilă pentru un plan de acțiune la nivel național; (ii) elaborarea unui plan disponibil publicului, în scopul elaborării unui Plan Național de Acțiune, până pe 31 mai 2016, care să includă momentele-cheie, întâlnirile și procesele în ordine cronologică, inclusiv modalitățile de participare a societății civile; (iii) colaborarea cu unitatea de sprijin a OGP pentru  organizarea unei vizite în perioada de elaborare, care va include o întâlnire publică cuprinzătoare cu organizațiile societății civile; și, în ultimul rând: (iv) să se respecte promisiunea de finalizarea a unui plan național de acțiune până la data de 1 septembrie 2016.

Ei bine, guvernul turc a ignorat noul termen stabilit și nu a luat nicio măsură pentru a-și păstra statutul de membru ori pentru a redeveni membru activ. Conform regulilor OGP, în cazul în care o țară rămâne inactivă timp de 12 luni, fără reînscriere în OGP, subcomitetul de Criterii și Standarde informează Comitetul Director cu privire la situație și recomandă ca țara respectivă să fie eliminată, statutul nemaifiindu-i inactiv, ci caracterul de stat participant din cadrul OGP fiindu-i eliminat. Din nou, guvernul Erdoğan nu a depus nici cel mai mic efort pentru a împiedica eliminarea Turciei din acest club, așteptând să treacă termenul-limită de 1 septembrie 2017.

Cred că răspândirea pe scară largă a informațiilor incriminatoare privind corupția omniprezentă din guvernul Erdoğan, în decembrie 2013 (atunci când două investigații distincte au dezvăluit cât de implicați erau familia, partenerii săi politici și de afaceri în corupției şi mituiri, a determinat guvernul să elimine transparența, controlul și responsabilitatea întru totul. Ceea ce s-a întâmplat cu procesul de participare la OGP a reflectat abordarea generală pe front intern al guvernului Erdoğan, care a închis sute de jurnaliști de investigație, a concediat peste 4.000 de judecători și procurori independenți și a închis mai bine o mie de organizații și fundații ale societății civile în ultima perioadă. Erdoğan nu a vrut ca nimeni să-i conteste modul în care şi-a însușit avere – grație unor politici corupte; de aceea, nu va putea tolera nicio acțiune internațională de consolidare a transparenței în Turcia. Dimpotrivă, toate progresele făcute de Turcia în aceste chestiuni de-a lungul deceniilor au avut de suferit din cauza lui.

Acesta este motivul pentru care guvernul turc nu a permis nici măcar Mecanismului Independent de Raportare al OGP (IRM) [condus de Grupul Experților Internaționali (IEP), alcătuit din experți renumiți pe tema transparenței, participării și responsabilității politice] să redacteze primul său raport asupra Turciei, care constituie una din obligațiile unei țări în momentul în care devene membru al OGP (în septembrie 2011 – în cazul Turciei). Într-o scrisoare trimisă de Unitatea de Sprijin a OGP Ankarei, pe 30 aprilie 2014 (în care s-a constatat că „Turcia acționează în mod contrar procesului OGP în ultima fază a planului național de acțiune”), Linda Frey, director executiv al Unității de Sprijin a OGP, a remarcat în mod special modul în care IRM și SU nu au reușit să-l contacteze pe un anumit reprezentant al guvernului, adăugând că nu a fost prezentat un raport de autoevaluare cu privire la planul național de acțiune; mai mult, în cadrul încercărilor de verificare a activităților prezentate în planul național de acțiune, s-au găsit puține dovezi că angajamentele luate fată de OGP au fost respectate în mod corespunzător.

Guvernul Erdoğan, care a ignorat toate avertismentele OGP și care nu a răspuns nici la întrebările adresate, a transmis un mesaj pe un ton destul de dur OGP-ului, concediindu-l pe Engin Kücet, persoana de contact a OGP-ului pe o perioadă de mulți ani, a cărui influenta politică a fost înlăturată de către liderii politici datorită cooperării sale cu OGP, pe 1 septembrie 2016, cu doar trei săptămâni înainte de termenul-limită, când Turcia urma să figureze ca membru inactiv. Kücet a fost demis, împreună cu 10 131 de funcționari publici, printr-o decizie executivă a guvernului Erdoğan, care i-a catalogat pe toți acești oameni drept „teroriști”, fără nicio investigație de ordin administrativ ori judiciar.

Aproximativ 160.000 de angajați publici, numeroși oameni de rang înalt cu un nivel înalt de expertiză și cunoștințe au fost concediați brusc, pierzându-și locurile de muncă în guvern; ca atare, instituțiile din Turcia se destramă. Ministerul Afacerilor Externe a concediat din iulie 2016 o treime din toți diplomații (aproximativ 500 de angajați, inclusiv ambasadori), acuzându-i de terorism. Măsuri similare s-au luat şi în alte agenții și ministere ale guvernului. Aceștia au fost înlocuiți de islamiști și neo-naționaliști care doresc să transforme Turcia într-o societate închisă, de tipul Cubei, Myanmar-ului, Coreei de Nord și Iranului.

Partidul de Justiție și Dezvoltare (AKP) aflat actual la guvernare nici măcar nu răspund la majoritatea întrebărilor formulate de parlamentarii opoziției, deși sunt obligați să facă acest lucru în termen de două săptămâni, în temeiul legii. Rapoartele de audit privind cheltuielile efectuate de agențiile guvernamentale au fost cenzurate; în unele cazuri, pierderile din cheltuielile bugetare au fost pur și simplu mușamalizate. Niciun procuror nu îndrăznește să lanseze o anchetă penală privind acuzațiile de corupție și de înșelătorie atunci când e vorba de înalți funcționari guvernamentali ori de membri ai familiei lui Erdoğan. Mass-media independentă și critică a fost distrusă datorită încarcerării a atâtora jurnaliști și închiderii agențiilor mass-media. Lideri ai organizațiilor societății civile au fost fie închiși, fie forțați să trăiască în exil. Sistemul judiciar a devenit complet subordonat toanelor regimului unic în Turcia.

Drept urmare, actualul guvern din Turcia nu are niciun interes să discute cu parteneri internaționali în mod responsabil, rațional; are mai degrabă tendința să tina sub jug o națiune de 80 de milioane de oameni, fără a suferi de pe urma consecințelor transparență.

SURSA: https://www.turkishminute.com/2018/01/03/opinion-open-government-in-turkey-no-more/

 

 

 

Incendiu în Izmir. 5 copii au murit în casă din cauza sobei. Mama era plecată să strângă fiare vechi

Cinci frați, cu vârste cuprinse între unu și cinci ani, au murit într-un incendiu la o casă provocat de o sobă în provincia vestică Izmir, din Turcia.

Erdogan vrea în Uniunea Europeană: „Nu există o explicație rezonabilă pentru blocarea procesului…”

Erdogan, vorbind la cel de-al cincilea summit al Comunității Politice Europene de la Budapesta, a vorbit despre importanța aderării Turciei la UE pentru pacea și siguranța Europei în urma unei game largi de provocări.

X, platforma cheie de informarea din Turcia, pierde clienți după alegerile din SUA. Acuzații de dezinformare

„Am dorit să informăm cititorii că nu vom mai posta de pe niciun cont editorial oficial al Guardian pe site-ul de socializare X”, se arată în anunţul publicaţiei britanice, care are mai mult de 80 de conturi pe X, cu aproximativ 27 de milioane de urmăritori.

Turcia, prinsă între Orient și Occident. În NATO, dar și parteneră în blocul BRICS, cu China și Rusia?

Turcia, membră NATO, a primit statutul de țară parteneră de către grupul de națiuni BRICS, din care face parte China și Rusia, conform presei turcești.