Există un proverb francez care spune cam așa: „Răzbunarea este un fel de mâncare care se mănâncă rece.”
Se pare ( afirmă jurnalista Marie Jego trimisă specială a cotidianului Le Monde, în Turcia) că adepții islamului politic, din Turcia știu proverbul acesta.
Iată că 14 generali sunt acuzați că acum nici mai mult nici mai puțin decît 25 de ani ar fi răsturnat prin forță guvernul Republicii Turcia , chit că ei sunt acum la pensie. Decizia a fost pronunțată pe 19 august 2021.
Cu o luna înainte, Curtea de Casație confirmase inculparea și condamnarea la închisoare pe viață, pentru implicarea acestora în redactarea unui memorandum publicat de Armata Turciei în 28 februarie 1997.
Momentul e cunoscut sub denumirea de „Lovitură de Stat postmodernă.”
Contrar altor puciuri (1960, 1971, 1980, 20167) cel din 1997 nu ar fi făcut victime, ducând doar la abdicarea guvernului condus atunci de adeptul islamului politic, Necmettin Erbakan.
Dar , întrebare firească, de ce interesează acum un eveniment petrecut acum 25 de ani și fără victime într-o țară în care nu puciurile militare nu au lipsit ?
Răspunsul stă probabil în faptul că acel Necmettin Erbakan era fostul mentor al actualului președinte Recep Tayyip Erdogan.
Cei 14 condamnați care sunt acum niște bătrâni care suferă de patologii multiple au fost , deci, încarcerați.Printre aceștia figurează generalii Cevik Bir, 82 ani, și Cetin Dogan, 81 ani, ambii vechi combatanți ai Armatei întâia …
Cetin Dogan, e diabetic și cardiac, iar Cevik Bir, suferă de Alzheimer , nu are autonomie de mișcare . Avocații acestora au pledat pentru eliberarea lor însă Curtea de Casație a fost neîndurătoare .
Așadar iată o revanșă, o răzbunare chiar din interiorul din lumii islamo-conservatoare, cea angajată în interminabile reglări de conturi și răzbunări.
Erdogan nu e străin de această poveste pentru că fiica sa Sümeyye și fiul Bilal fac parte din cei care au depus plângere
„Puciul moale” din 1997, cum mai e denumit momentul, este o „rană personală” , un traumatism pe care Erdogan și apropiații săi nu îl uită și dimpotrivă, îl reamintesc de câte ori pot.
