ANALIZĂ
Convenția de la Istanbul, care are ca scop prevenirea violenței, protecția victimelor și pedepsirea autorilor, a stârnit multe controverse în Turcia în ultima perioadă.
Deși, actul a fost semnată de Consiliul Europei în data de 11 mai 2011, guvernul lui Erdogan a propus anularea acestuia, ceea ce a dus la opoziția femeilor chiar și din breasla sa.
Cu toate acestea, Turcia nu este singura țară semnatară care a avut probleme cu această convenție. Polonia deja s-a retras, iar în România nu a avut efecte majore, ceea ce duce la continuarea violenței domestice.
Turcia: conflicte interne privind Convenția
Intenția președintelui Recep Tayyip Erdogan de a scoate Turcia din Convenția de la Istanbul a genarat mai multe conflicte. Decizia sa a creat o diviziune în Partidul de Justiție și Dezvoltare (AKP), unele dintre susținătoarele sale de partid fiind împotriva sa.
Organizațiile din jurul partidului său care militează pentru drepturile femeilor s-au declarat, de asemenea, împotriva decizie sale.
Una dintre acestea este Asociația Femeilor și Democrației (KADEM), din care fac parte doi dintre membrii familiei lui Erdogan. Una este fiica sa cea mică, Sumeyye Erdogan-Bayraktar, vicepreședinte al asociației, iar cea de a doua este Hafize Sule Albayrak, soția fratelui ginerelui său, Ministrul Finanțelor.
Pe de altă parte, susținătorii lui Erdogan încurajează decizia de retragere din tratat. Vicepreședintele AKP, Numan Kurtulmus, susține că „semnarea Convenției de la Istanbul a fost într-adevăr greșită”.
Abdurrahman Dilipak, un cronicar media și susținător ferm al deciziei lui Erdogan le-a condamnat pe femeile din AKP și KADEM care susțin tratatul, deoarece el ar fi cauza numărului mare de divorțuri. El a declarat că „familiile se destramă din cauza Convenției de la Istanbul.Tinerii nu se căsătoresc și cuplurile căsătorite se pregătesc să divorțeze”
Femei din AKP și KADEM au respins toate afirmațiile lui Dilipak și au precizat nu doar că tratatul nu este responsabil de numărul mare de divorțuri, dar că acesta „a fost primul acord internațional care a oferit protecție femeilor împotriva oricărui tip de violență într-un cadru legal”, a precizat KADEM într-o declarație.
„Convenția a devenit mama tuturor relelor pentru unii”, a declarat președintele AKP, Özlem Zengin, ca răspuns pentru Numan Kurtulmuş, vicepreședintele partidului.
În ultima vreme, convenția a devenit centrul dezbaterilor și a atras critici din partea anumitor jurnaliști conservatori, pro-guvern, care susțin că prin aceasta se promovează homosexualitatea în societate și că femeile ar fi încurajate să își părăsească bărbații.
În principalele orașe ale Turciei au avut loc proteste împotriva deciziei lui Erdogan. În orașe precum Ankarași Izmir sute de femei s-au adunat pentru a ataca intenția președintelui de a retrage Turcia din Convenția de la Istanbul, care le-ar oferi sprijin împotriva violenței domestice. Pe timpul manifestațiilor mai multe protestatare au fost arestate.
Polonia, gata să părăsească tratatul
În iulie 2020, secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejcinovic Buric și-a arătat îngrijorarea față de intenția Poloniei de a părăsi Convenția de la Istanbul. Polonia a semnat tratatul în 2012, când la conducere se afla guvernul fostului premier, Donald Tusk.
În prezent, actualul ministru conservator polonez al justiției, Zbigniew Ziobro, s-a opus deciziei de a adera la Convenție la vremea respectivă, susținând că „este o creație feministă menită să justifice ideologia gay”. Tot el a anunțat în luna iulie că va pregăti un document oficial prin care va cere Ministerului Familiei să denunțe tratatul.
Tot în iulie, aproximativ două mii de persoane au protestat la Varșovia împotriva denunțării convenției.
Marija Pejcinovic Buric a declarat că ”dacă există idei greșite ori neînțelegeri față de această convenție, suntem pregătiți să le clarificăm în cadrul unui dialog constructiv”.
Convenția de la Istanbul nu a dat roade în România
România a semnat pentru Convenția de la Istanbul, pe 27 iunie 2016. Prin ratificarea ei, sunt considerate agravante infracțiunile comise asupra unui(ei) partener, cele comise împotriva unei persoane vulnerabile sau care au avut vătămări fizice sau psihice ale victimei.
Cu toate acestea, actul nu a avut un impact puternic asupra societății românești. Ba mai mult, în perioada stării de urgență au fost înregistrate de două ori mai multe apeluri care reclamă cazuri de violență domestică, numărul ajungând la 251.
Turcia a fost prima țară care a semnat și a ratificat tratatul, pe 12 martie 2012. Articolul 3 definește „violența împotriva femeilor” ca fiind o încălcare a drepturilor omului și o formă de discriminare împotriva femeilor și se referă la toate actele de violență împotriva acestora, fie ea fizică sau verbală.
