„Le Turquie au banc des accusés à Paris”. Sub acest titlu publică Majed Nehmé o analiză complexă vizând poziţia Turciei în acest moment pe scena politică intenaţională.Este de fapt, un tur de orizont asupra unui important Colocviu Internaţional*, desfăşurat la Paris şi având drept subiect îngrijorările analiştilor şi ale lumii contemporane privitoare la evoluţiile din Turcia şi la regimul despotic, autocrat al preşedintelui Erdogan.
În vizorul analiştilor: „Consecinţele politicii turce asupra mutaţiilor geopolitice aflate în derulare. „ O analiză obiectivă a Turciei sub regimul său islamo-conservator.
Preşedintele CIGPA( Centre International de Géopolitique et de Prospective Analytique) ambasadorul Mezri Haddad, a subliniat că scopul colocviului nu e acela de a stigmatiza ţara, ca ţară şi ca popor, ci de a devoala natura exactă a regimului erdoganian.
„Reunind specialişti, universitari, oameni politici, diplomaţi şi jurnalişti europeni şi arabi, am vrut să studiem într-un mod obiectiv situaţia politică a Turciei şi mai ales conjunctura actuală, pe plan intern şi geopolitic. „ a insistatMezri Haddad subliniind obiectivitatea analizei.
Hassan Asfour, fostul ministru al Autorităţii Palestiniene a susţinut o intervenţie « La Turquie des Frères musulmans est bien néo-ottomane ». (Turcia Fraţilor musulmani este cu adevărat neo otomană”), subliniind că Recep Tayyip Erdogan vine dinspre ramura turcă a Fraţilor Musulmani,dar acesta nu are nici o constrângere ideologică din moment ce scopul său este restaurarea Imperiului neo otoman.
David Rigoulet Roze, redactor şef al revistei « Orients Stratégiques » specializat pe chestiuni militare s-a ocupat de ambiţiile de neo-califat ale lui Erdogan.
François Campagnola,cercetător asociat la IPSE, (Institut Prospective et Sécurité en Europe) a reuşit să facă istoricul drumului de la kemalism la islamism, cum a basculat Turcia de la statutul de Republică laică la cel de Republică islamică. El a calificat regimul erdoganian drept o ciudăţenie de amestec între conservatorism religios şi naţionalism.
Mohamed Troudi, universitar şi cercetător francez cu rădăcini tunisiene, a amintit în intervenţia sa, istoria conflictelor dintre Imperiul Rus şi cel Otoman iar Caroline Galactéros, doctor în ştiinţe politice, colonel în cadrul Rezervei Operaţioale ale Armatei franceze a prezentat intevenţia « La Turquie au Moyen-Orient ou l’art de jouer sur tous les fronts ». (Turcia în Orientul Apropiat sau arta de a juca pe toate fronturile ).Cercetătoatea a subliniat duplicitatea şi ipocrizia lui Erdogan în toate conflictele care se joacă în regiune.
Abdel-Latif Menawy, scriitor şi patron al canalului TV Al-Ghâd, a denunţat imixtiunea regimului turc în afacerile interioare egiptene .
Michel Raimbaud, fost Ambasador al Franţei şi autor al cărţii « Tempête sur le Grand-Moyen-Orien », a accentuat rolul Turciei în derularea crizei siriene , rol pe care l-a calificat drept negativ şi destructiv. Diplomatul a lăsat să se înţeleagă că „existau relaţii tulburătoate între regimul Erdogan şi grupuri de jihadişti , inclusiv membri ai Statului Islamic.” El a adăugat că, după ce a fost ea însăşi atacată de terorism , Turcia s-a raliat coaliţiei pentru a combate Daech , dar fără să reunţe să bombardeze trupele kurde.
Militanta libiană Zohra Mansour, a rostit un discurs pasional, criticând violent atitudinea Turciei ale cărei trupe erau pe solul libian în momentul războiului ,concluzionînd: « J’accuse Erdogan d’avoir commis des crimes dans mon pays »(Îl acuz pe Erdogan că a comis crime în ţara mea).
Europa închide poarta intrării Turciei în UE , în pricipal din cauza abuzurilor fără precedent de după reprimarea puciului
Fostul ministru francez al Apărării , Charles Million a evocat chestiunea sensibilă a „integrării europene a Turciei „ subliniind că este foarte dificil de acceptat ideea unei Turcii în UE, mai cu seamă observând gravissimele încălcări ale drepturilor omului.
Charles Million a spus că felul în care s-a comportat regimul după puciul ratat „ a scos în evidenţă veritabila natură despotică a acestei guvernări ideologice”.
Specialist în islamul francez, fost cadru în Serviciile speciale de inteligenţă, Renaud Girard a abordat aceeaşi imposibilitate a acceptării Turciei în UE ca urmare a derivei regimului actual ,şi a făcut demonstraţia paradoxurilor regimului turc, „nu doar la nivelul politicii interne dar şi pe plan internaţional.”
Impostura islamismului turc pretins de Erdogan
Mezri Haddad a insistat în concluziile sale asupra imposturii uniunii politice cu latura religioasă, amintănd că „regimul turc a jucat un rol nefas , arătând cu degetul către „deriva autocratică a regimului turc actual.” Interesant, el consideră că unica persoană care îl poate influenţa pe Erdogan să schimbe cursul primejdios al politicii turce ar fi preşedintele Putin.
Colocviul de la Paris ,dedicat problematicii îngrijorătoare pe care o reprezintă astăzi comportamentul regimului autocrat turc, a impresionat prin obiectivitate, spirit ştiinţific şi cunoaşterea realităţilor, dincolo de sloganuri şi poncife. Spiritele analitice cele mai competente ale dezbaterii de idei, au făcut un tur de orizont calificat şi documentat, accentuând mai seamă latura îngrijorătoare a evoluţiilor din Turcia lui Erdogan.
*Renumit think tank a organizat în mai 2016 şi un remarcabil colocviu la renumita Universitate Sorbonne, privitor la „Primăvara arabă” la care au participat fostul ministrul pentru Autoritatea Palestiniană, Mohamed Dahlan,fostul prim ministru algerian Sid-Ahmed Ghozali şi fostul ministru al apărării din Tunisia, Kamel Morjane, CIGPA, ( Centrul Internaţional de geopolitică şi Prospectivă dirijat de le Centre International de Géopolitique et defostul ambasador la UNESCO, Mezri Haddad). Acest think tank a creat recent acest eveniment major, dedicat analizei situaţiei din Turcia.
Cleopatra Lorinţiu