Una dintre cele mai importante trăsături ale unui regim autoritar este discursul de ură pe care îl folosește pe scară largă. Astfel de regimuri își mențin existența și își consolidează puterea prin discursuri îndreptate împotriva dușmanilor falși creați tocmai pentru a putea neutraliza criticile exprimate împotriva guvernului și reducerea celor care la exprimă, la tăcere.
La fel și președintele, Recep Erdogan care este la cârma Turciei de 19 ani, din 2002 în calitate de lider AKP, prim-ministru și președinte, este un politician care a plasat discursurile de ură în centrul politicilor sale.
Mai ales de la alegerile din 2011, urmate de scuza perfectă, lovitura eșuată din 15 iulie 2016, discursurile de ură ale lui Erdogan asupra dizidenților regimului său au ajuns la un nivel încât cuvântul „terorist” a devenit comun, uzual și aproape fără substanță.
Jurnalistul Hercules Millas a catalogat temperamentul lui Erdogan împotriva adversarilor săi interni cât și cei internaționali în cinci domenii: istorie, cultură, religie, politică și etică. În toate cazurile, tema subiacentă este o comparație între „noi, pozitivi” și „ei, negativi”.
Când vine vorba de politică, domină teoriile conspirației. Erdoğan și adepții săi susțin că Occidentul și mai ales Statele Unite sunt principalii vinovați. Occidentalii ajută, de asemenea, grupurile „teroriste” (kurzi, guleniști) și restul dușmanilor Turciei care caută să divizeze țara.
Erdogan: „Ei nu se vor bucura de dreptul la viață”
În discursurile de ură a lui Erdogan, în ultimii patru ani, ținta principală sunt adepții clericului Fethullah Gulen, pe care îi acuză de orchestrarea puciului eșuat .Astfel, peste 150.000 au fost puși după gratii sub universala acuzație, aceea de „apartenență la o organizație teroristă”.Discursurile lui Erdogan despre gulenisti sunt de-a dreptul cutremurătoare.
”În cazul în care vor fi unii care vor ieși din închisoare ispășindu-și pedeapsa, oricum națiunea noastră de fiecare dată când îi va vedea pe stradă îi va scuipa în față și ei se vor îneca în saliva națiunii. Lupta noastră va continua până când nu va mai rămâne nici un membru”, a subliniat Erdogan, într-un discurs din vara anului 2017.
Într-un alt discurs acesta a susținut fără nicio reținere că adepții Mișcării Gulen:„ Nu se vor bucura la dreptul de viață”.
„Agent străin! Terorist!”
Jurnalistul Vedar Demir, într-o analiză a discursului de ură al lui Erdogan pentru site-ul Ahval a selectat câteva exemple pentru a sublinia că președintele are drept țintă orice dizident al regimului său, mai ales, jurnaliștii din opoziție.
Când un jurnalist și scriitor face o știre sau un comentariu care poate să nu-i placă guvernului, acuzația lui Erdogan este deja pregătită. „Agent străin! Terorist!”.
De exemplu, în 2014, Erdogan l-a vizat pe cronicarul ziarului Taraf, Amberin Zaman, huidându-l pe scenă și descriindu-l ca „un militant deghizat în jurnalist” și „o femeie urâtă”.
Un alt jurnalist Can Dündar, redactor-șef al ziarului Cumhuriyet este în mod repetat vizat de Erdoğan, după ce a raportat despre armele trimise grupurilor jihadiste din Siria de către MIT.
Descriind știrea drept „un act de spionaj”, Erdoğan l-a amenințat deschis pe Dündar susținând că „persoana care a făcut știrea va plăti un preț mare pentru asta, nu-l voi lăsa așa”.
De asemenea, Erdoğan a spus despre jurnalistul german născut în Turcia, Deniz Yücel, care a fost arestat în 2017, că este „ un agent german … Avem imagini. Acesta este un agent terorist” complet.
De ce recurge Erdogan la un astfel de discurs?
Una dintre dileme este rațiunea lui Erdoğan în favoarea unui astfel de limbaj și dacă nu crede că acesta este un dezavantaj.
Editorialistul Hercules Milas explică faptul că Erdoğan poate crede că astfel își va stimula adepții și își va consolida poziția politică în țară sau va impresiona lumea musulmană și va câștiga noi adepți în întreaga lume.
De asemenea, există posibilitatea ca acesta să creadă sincer că ceea ce spune este adevărul.
În orice caz, Erdoğan întărește sentimentele rasiste și imaginația celor care se simt îndreptățiți să „pedepsească” occidentul sau pe oricine altcineva care este prezentat drept „dușmanul țării”
Potrivit Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, discursul de ură include „toate formele de exprimare care răspândesc, incită, încurajează sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau orice altă formă de ură bazată pe intoleranță”.
Deoarece discursul de ură este tolerat de societate, acesta subminează treptat democrația, statul de drept și libertățile.
Acesta deschide calea către fascism, reprezentând o amenințare semnificativă pentru societățile pluraliste și democratice.
