Comitetul pentru Dreptate al Persecutaţilor a întocmit un raport în urma întrevederilor cu circa 4000 de oameni care sunt victime ale Stării de urgență.
Potrivit raportului, circa 1 milion și jumătate de victime ale stării de urgență, au un venit mediu lunar sub 800 de lire.
După puciul eșuat de la 15 iulie 2016 s-a declarat Starea de urgență care a durat doi ani. În decursul acestei perioade ca urmare a decretelor emise au fost dați afară de la locul de muncă 125.800 de funcționari.
Un total de 446 mii de persoane au fost urmărite penal. În prezent, mai mult de 100 de mii de investigații, mai mult de 48 de mii procese sunt în desfășurare.
Mai mult de 33.000 de persoane au fost închise pe motiv că aveau o simpatie pentru mișcarea Hizmet sau pentru că au participat la încercarea de lovitură de stat.
Societatea pentru Dreptate a Presecutaților a pregătit un raport în urma contactării victimelor, pentru a atrage atenția asupra situației provocate de Starea de urgență. Între 2 august și 23 septembrie 2018, 3 776 de victime ale Stării de Urgență au răspuns la întrebările pregătite de Societate.
În raport se subliniază că după puciul eșuat de la 15 iulie, statul este departe de a mai fi stat de drept și că nu mai există o siguranță legală. În această perioadă un număr mai mare de 250 000 de cetățeni sunt victime directe, aproximativ un milion și jumătate sunt victime derivate în urma gradului de rudenie.
În raport se arată că 99,64% din cei concediați prin decret, după lovitura de stat eșuată de la 15 iulie, s-au întâlnit pentru prima dată cu o investigație administrativă sau juridică. În plus toate investigațiile inițiate sunt conjuncturale și nu au nicio legătură cu trecutul.
Victimele sunt obligate să-și dovedească nevinoția
În raport se subliază că în cazul victimelor Stării de Urgență, principiul de bază al justiției moderne, adică prezumția de nevinovăție nu este respectată.
În raport se precizează că în perioda stării de urgență, persoanelor – victime și rudelor acestora li s-au luat dreptulurile legale cât și siguranța locului de muncă:
Prin interdicția de muncă și de interdicția de a părăsi țara au condamnat oamenii la foamete. Această situație este similară cu practicile și pedepsele comise de „ Germania Nazistă împotriva evreilor, denumite „crime de ură ” .
98,7% sunt cu studii liceale și posticeale
Procentul mediu de persoane care au studii superioare în Turcia este de 17, iar 98,7% din persoanele intervievate de Asociația de Dreptate a Victimelor care sunt victime ale stării de urgență sunt cu studii liceale și postliceale. În plus 25% sunt absolvenți de facultate și absolvenți de doctorate.
Oamenii doresc să fugă
83,9% din cei intervievați au spus că dacă li se permite să plece din Turcia, vor să plece să trăiască în altă țară.
În raport se subliniază că acest lucru„ Este o mare pierdere de capital pentru Turcia, și că ” În Turcia nu mai există nicio universitate care să poate figura în clasamentul mondial , nici macăr printre primele 300. Această situație evidențiază faptul că nemulțumirile create au atins deja stadiul daunelor sociale care depășesc limitele prejudiciilor individuale și amenință securitatea țării.”
Victimele din cadrul militar: Ni s-au ăntins capcane !
Din persoanele intervievate de Societate sunt militari cu grade, studenți militari și rudele acestora. O parte însemnată din victimele militare însemnate au fost implicate în lovitura de stat de pe 15 iulie sub pretextul„ este atac terorist ”, este revoltă, este Exercițiu, Este serviciu de noapte.
Erau persoane care au fost acuzate că au participat la încercarea de lovitură de stat.Aceștia s-au apărat spunând că au cazut în capcană, spusele lor continuînd astfel:„ Noi nu suntem nici trădători, nici puciști și nici teroriști. Noi ne iubim patria.”
Nu rezolvă cazul nevinovaților ci mai degabă se lungește perioada
În raport este discutată, de asemenea, situația Comisiei de stat pentru procedurile de urgență, care este singura modalitate de rezolvare a drepturilor încălcate ale victimelor. În raport se menționează că criteriile legale nu sunt utilizate în cererile adresate Comisiei pentru OHAL și se menționează :
“Mai degrabă, victimizarea persecutaților este extinsă prin utilizarea criteriilor politice stabilite de guvern și sunt mediate de victimizarea pe termen lung.
Pentru ca Comisia să pună capăt unor astfel de practici care nu au loc în legislația modernă, trebuie să înceapă să aplice criteriile propuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sau de Consiliul Europei, Comisia de la Veneția.
Din cele 10 pagini ai raportutului următoarele titluri sunt importante:
-86% dintre respondenți confirmă faptul că închisorile depășesc de trei ori capacitatea cetățenilor.
– 46%s din respondeți confirmă că penitenciarele iarna au probleme de încălzire iar 83% spun că vara nu se răcoresc.
– 67,8% se gândesc că personalul penitenciarelor nu se comportă uman cu deținuții. 37% cel putin odată s-au gîndit să se sinucidă.
– Înainte de starea de urgență, victimele aveau un venit mediu de 3 500 de lire, acum este de 800 de lire.
– Astăzi numărul bebelușilor din închisoare este de 700
– Pentru 95,3%, dintre cele mai mari probleme ale victimelor sunt dificultățile economice. În al doilea rând, 86,6% declară că sunt ignorarea și victime ale excluderii sociale. 83,1% spun că cea mai mare problemă o reprezită șomajul. 41,6% confirmă că au familia destrămată.
– 49% au declarat că nu au fost ținuti în închisori în apropierea familiilor lor. Zeci de persoane și-au pierdut viața în accidente rutiere din rândul familiilor care au fost nevoite să călătorească mii de kilometri spre orașe diferite pentru ajunge la vizită.
