În ciuda puterilor sale uriașe, a epurărilor masive, a prigonirii disidenților și a controlului cvasi-total asupra presei, justiției și aparatului de stat, cel căruia îi place să fi e numit „Sultanul” are șanse reale să piardă alegerile.
Turcia este o țară unde tot ce mișcă are un substrat politic. Cu atât mai mult în fotbal, unde influența marilor cluburi depășește cu mult limitele terenului de joc. Pe 3 iunie, la celebrul club din Istanbul, Fenerbahce, au avut loc alegeri pentru desemnarea noului președinte. Ali Koc, un om de afaceri școlit la Harvard, l-a zdrobit pe Aziz Ildîrîm, cel care a fost președintele clubului timp de 20 de ani și un apropiat al șefului statului, Recep Tayyip Erdogan.
Mulți dintre fanii lui Fenerbahce văd în rezultatul alegerilor de la clubul lor un semn pentru alegerile prezidențiale și legislative din 24 iunie.
Erdogan a convocat acest scrutin anticipat, în dorința de a-și spori – și mai mult – puterile și așa excesive. Surprinzător, însă, el este mult mai vulnerabil decât se vede din afara granițelor țării. În Occident există o opinie aproape unanimă că Erdogan va câștiga și aceste alegeri, într-un fel sau altul. Însă în interiorul Turciei, percepția este alta, scrie Washington Post.
Atotputernicul Erdogan dă semne de slăbiciune și de precipitare: recurge la alianțe electorale, la „pomeni” generoase pentru popor, apasă tot mai puternic pedala naționalismului cu accente imperialiste, folosește uriașul aparat de securitate pentru a înăbuși orice disidență din fașă.
Demonstrațiile și protestele politice sunt interzise, dat fiind că starea de urgență instituită după așa-zisa tentativă de puci din vara lui 2016 este încă în vigoare, iar membri ai partidului pro-kurd de opoziție sunt în închisoare. De asemenea, noua lege a alegerilor permite ca forțele de securitate să fie staționate în secțiile de votare sau să umble la urne, din „motive de securitate”.
Alegerile se joacă Și, totuși, Turcia nu este Rusia, comentează ziarul american. Alegerile de aici nu sunt perfecte, dar sunt reale. Într-adevăr, Erdogan rămâne foarte popular. Într-adevăr, el controlează presa, justiția și aparatul de stat.
Însă, spre deosebire de președintele Rusiei, Vladimir Putin, este obligat să facă campanie electorală fără nici un răgaz, zi după zi, ținând câte trei discursuri pe zi și împărțind numeroase favoruri economice pentru companii, pensionari și grupuri religioase.
SURSA: http://evz.ro/erdogan-covorul-zburator-picioare.html
