„Conservarea naturii nu înseamnă doar protejarea tigrilor, a urşilor panda şi a balenelor pe care le preţuim”, a declarat directorul WWF Marco Lambertini. ”Este mult mai vastă: nu poate exista un viitor sănătos şi prosper pentru oameni pe o planetă cu o climă destabilizată, cu oceane şi râuri epuizate, cu sol degradat şi cu păduri defrişate, pe o planetă deposedată de biodiversitate”, a adăugat el.
Declinul faunei sălbatice vizează întregul glob şi în special regiunile cele mai afectate, precum cele de la tropice, potrivit celui de-al 12-lea raport ”Living Planet” (Planeta vie), publicat marţi de WWF şi realizat în urma monitorizării a 16.700 de populaţii (4.000 de specii).
Raportul precedent indica o scădere cu 52% între 1970 şi 2010. Nimic nu pare să încetinească prăbuşirea efectivelor de vertebrate sălbatice, cu 60% în prezent.
Pentru zona Caraibe / America de Sud bilanţul este ”înfricoşător” – cu 89% mai puţine efective de faună sălbatică în 44 de ani – iar în America de Nord şi Groenlanda situaţia se prezintă mai bine – cu 23% mai puţine efective. În zona vastă a Europei, a Africii de Nord şi Orientul Mijlociu scăderea este de 31%.
Explicaţia constă, mai întâi, în pierderea habitatelor ca urmare a agriculturii intensive, a activităţilor de minerit, a urbanizării… ce a condus la defrişări, epuizarea sau scăderea calităţii solului.
În Brazilia, care tocmai a ales un preşedinte al cărui program nu evocă nici despăduririle, nici încălzirea climatică, pădurea amazoniană se micşorează din ce în ce mai mult, cum este şi cazul savanei din Cerrado care cedează locul culturilor de soia şi creşterii bovinelor.
La nivel global, doar 25% din suprafaţa solului nu prezintă amprente umane; în 2050 aceasta va fi de doar 10%, potrivit oamenilor de ştiinţă din cadrul Platformei interguvernamentale privind biodiversitatea şi serviciile ecosistemice (IPBES).
La acestea se adaugă pescuitul, braconajul, poluarea, speciile invazive, bolile, schimbările climatice.
”Serviciile oferite de natură” (apă, polenizare, stabilitatea solului şi altele) au fost estimate de către economişti la 125.000 de miliarde de dolari anual, respectiv o dată şi jumătate cât produsul intern brut (PIB) la nivel mondial.
O luptă cu numeroase beneficii, eforturile fiind răsplătite rapid, aşa cum reiese din exemplul revenirii tigrului în Nepal, a tonului roşu în Atlantic sau a somonului din Loara.
„Suntem prima generaţie care are o viziune clară cu privire la valoarea naturii şi a impactului nostru asupra ei. Am putea fi, de asemenea, ultima generaţie care poate inversa tendinţa”, a avertizat organizaţia WWF potrivit căreia perioada până în 2020 este ”un moment decisiv din istorie”, ”o fereastră fără precedent care se închide rapid”.. „Puţine persoane au avut şansa de a participa la transformări istorice reale. Aceasta este şansa noastră”.