În dimineața de joi șase bărbați turci care trăiau în Kosovo au dispărut brusc. În după-amiaza aceleiași zile o agenție de știri de stat a Turciei a publicat fotografii cu cei șase, având un aspect neîngrijit și pozând lângă steaguri turcești; nu se știe unde au fost făcute fotografiile. Articolul care acompania imaginile afirma că bărbații sunt membrii importanți ai mișcării Gulen, un fost aliat al guvernului turc pe care autoritățile îl acuză acum că încearcă să răstoarne regimul cel puțin din 2013, potrivit Rador, care citeaza The Washington Post.
Știrea susține că oamenii au fost „arestați” într-o operațiune comună a Organizației Naționale de Informații a Turciei (MIT) și a serviciului de informații al Kosovo, și că fuseseră deja aduși în Turcia cu un avion privat. Dar așa s-a întâmplat? Timp de mai bine de două zile de la anunțarea publică a arestării lor nu a fost clar dacă ei se aflau în Turcia sau tot în Kosovo, dar cumva în custodia Turciei.
Abia sâmbătă dimineață s-a confirmat clar că ei sunt în Turcia. Cum presupusele deportări începeau să arate din ce în ce mai mult a răpiri în toată regula, ele au devenit un exemplu în timp real al amenințării reprezentate de disprețul flagrant al Ankarei pentru normele internaționale. Țările din întreaga lume care găzduiesc cetățeni turci ar trebui să fie în alertă cu privire la faptul că eforturile Ankarei de a-și urmări opozanții în străinătate reprezintă un pericol la adresa statului lor de drept.
În primele știri apărute, oficiali turci și kosovari susțineau că bărbații fuseseră deportați în Turcia. Însă avocații lor nu au primit niciun moment acces la ei, iar autoritățile ambelor țări nu au oferit nicio dovadă privind locația și starea lor familiilor din Kosovo ale bărbaților. Acest fapt a alimentat zvonurile că ei s-ar mai putea afla încă în țară, poate în interiorul ambasadei Turciei sau pe aeroportul capitalei Pristina.
Drepturile lor au fost în mod evident violate. Au fost arestați fără a avea acces la un avocat și fără a avea posibilitatea de a contesta motivele arestării și deportării lor. Iar ei au fost predați în custodia unei țări în care relele tratamente și tortura opozanților guvernului sunt ceva obișnuit. Răpirile de la Pristina nu sunt decât cel mai nou episod al epurării globale practicate de Turcia, acea campanie a guvernului de a-și urmări opozanții peste tot în lume, începută în 2014 și accelerată dramatic după tentativa de puci din iulie 2016.
În acest interval, Turcia a apelat cu regularitate la metode extrajudiciare pentru a-i ținti pe cei percepuți drept opozanți în străinătate. Monitorizarea presei arată că există cel puțin 15 țări de pe trei continente în care presiunea Turciei a dus la arestări și deportări. În cinci dintre aceste țări, cetățeni turci care ceruseră azil au fost trimiși înapoi în Turcia înainte de procesarea cererilor de azil, o violare a legislației internaționale.
În cel puțin alte trei țări, serviciul de spionaj turc pare să fi fost implicat în operațiuni extrajudiciare de transfer de oameni din altă țară în Turcia. Presa din Turcia a scris totodată despre constituirea unei unități speciale a MIT pentru vânarea guleniștilor în străinătate. În Kosovo, premierul, președintele și președintele parlamentului declaraseră inițial că operațiunea s-a desfășurat fără ca ei să știe.
Ministrul de interne și șeful serviciului de informații au fost deja destituiți, însă criza e posibil să nu se oprească aici, întrucât pentru kosovari incidentul pune în discuție integritatea instituțiilor statului și subordonarea guvernului lor unor puteri străine. Opoziția a cerut o anchetă parlamentară a evenimentelor. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan l-a denunțat sâmbătă pe premierul kosovar Ramush Haradinaj și a lansat un apel la cetățenii kosovari să-l tragă la răspundere pentru că are tupeul să obiecteze față de o operațiune a Turciei pe teritoriul Kosovo.
Ideea că serviciile secrete ale Turciei își pot răpi fără jenă cetățenii dintr-o țară cu care Turcia are teoretic relații bune reprezintă un afront șocant atât la adresa normelor internaționale ale drepturilor omului cât și la adresa înțelegerilor bilaterale. Aliații Turciei pot să vadă din nou exact cât de multă importanță acordă Ankara relațiilor ei bilaterale. Practica de a lua drept ostatici cetățeni ai aliaților ei – după cum a procedat Turcia cu Germania și SUA – era oricum suficient de rea.
Acum Ankara își demonstrează și disponibilitatea de a răpi cetățeni turci de pe teritoriul unei țări prietene. Evenimentele de la Pristina reliefează totodată foarte clar implicațiile epurării globale a Turciei pentru zecile de țări din întreaga lume în care s-au strâns dizidenți turci acuzați – un grup ce se poate ridica la sute de mii de indivizi, având în vedere criteriul vinovăției prin asociere pe care Ankara îl aplică pe plan intern și extern în operațiunile ei „antiteroriste” împotriva intelectualilor, activiștilor kurzi, jurnaliștilor și mișcării Gulen.
Cum există informații privind activități de spionaj ale Turciei în mai multe țări, incluzând și alte comploturi de răpire, guvernele ar trebui să devină mult mai dispuse să le acorde azil cetățenilor turci și să privească extrem de sceptic cererile de arestare și extrădare înainte de guvernul turc. Vineri, în primul său discurs în care face referire la operațiune, Erdogan a aplaudat misiunea din Kosovo, declarând: „Oriunde ar merge ei, noi îi vom lua pe sus și-i vom aduce aici, cu voia lui Dumnezeu. Iar aici ei vor fi trași la răspundere.” Turcia pare a fi dispusă să violeze legislația internațională pentru a face fix acest lucru. Fiecare țară în care și-au găsit refugiu cetățeni turci ar trebui să fie vigilentă.
Nate Schenkkan (Freedom House)-The Washington Post
