Gérard Chaliand este una dintre somităţile analizei geopolitice franceze şi internaţionale. El nu se sfieşte să afirme că principalul beneficiar al tentativei de lovitură de stat este preşedintele Erdogan.
Haosul, confuzia, dorinţa perpetuă de ignorare a drepturilor omului, prigoana declanşată împotriva militarilor, magistraţilor şi jurnaliştilor, toate la un loc poartă evident o marcă puternică de diversiune.
Chaliand spune că „puciul a fost atât de prost organizat „ şi că în contextul actual al Turciei ca o lovitură să reuşească ar fi trebuit să-şi ia preşedintele drept ţintă,unica posibilitate de a asigura succesul operaţiei.”
Oh, domnul Chaliand habar nu are că devine o ţintă pentru acel grup bizar care se autointitulează „apărătorii” lui Erdogan.
http://www.humanite.fr/gerard-chaliand-ce-coup-rate-va-permettre-erdogan-darriver-au-pouvoir-absolu-612022
Vă spun eu, au devenit ţinte persoane care au spus mult mai puţin…
( Nu sunt dintre cei care admiră forţa, nici loviturile de stat. Sunt total contra acestor modalităţi de preluare a puterii. Cert e că istoria Turciei e complet diferită de a altor ţări şi că fără acest gen de preluare , fără acest gen de putere acordată armatei ca gerant principal,Turcia nu ar fi avut un destin conemporan… Fără efortul blamat de mulţi, al lui Mustafa Kemal Atatürk,Turcia ar fi rămas mult şi bine cu concepţii de ev mediu şi de imperiu muribund ).
În interviul acordat , Gerard Chaliand ia în considerare cele două variante posibile : o lovitură reală sau o regie a zonei prezidenţiale, însăşi.
„Aceest puci ratat îi va permite să atingă puterea absolută.Va face de aşa natură încât va schimba Constituţia după voia sa. Aşa cum a mai făcut în 2015 cu alegerile din iunie. Erdogan vrea întărirea puterilor prezidenţiale şi o va face cu „sprijin popular”. După ce a aruncat în închisori militari şi judecători, cere extradarea lui Fettulah Gulen, E o cerere pe care Washingtonul nu o va accepta niciodată, mai cu seamă fără dovezi referitoare a implicarea în tentativa de lovitură de stat.”
La întrebarea reporterului dacă această cerere de extrădare riscă să învenineze relaţiile dintre Washington şi Ankara, analistul francez spune : „Chiar dacă
Barack Obama a susţinut public puterea de la Ankara după tentativă, raporturile americano- turce sunt departe de a fi bune.Preşedintele turc a fost foarte prost primit la funeraliile lui Mohamed Ali, şi nu i s-a dat dreptul să vorbească ceea ce l-a făcut să plece foarte vexat.”
O altă întrebare a redacţiei L’Humanite a fost dacă aceste evenimente ar putea fi de natură să amelioreze situaţia kurzilor.Iar răspunsul lui Chaliand este că „nimic nu se va schimba cu adevărat în privinţa kurzilor, căci Erdogan continuă să declare să îi combate pe „terorişti, ucigaşi de soldaţi şi poliţişti „ iar populaţia kurdă trebuie să suporte o teribilă represiune din partea statului.”
Iată şi evaluarea sa referitoare la poziţia regională : „Ankara s-a apropiat deja de Israel, şi-a relansat relaţi cu Siria şi Rusia .Nu se schimbă nimic în conflictul sirian.Ruşii şi americanii ştiu bine că Turcia,Arabia Saudită şi Qatarul susţin mişcările djihadiste. E vorba de o situaţie ambiguă, cu aliaţi ambigui, rezultatul unei politici ambigue.” C.Lorinţiu,Paris ,20 iulie 2016
• *geostrateg, specialist în analiza gherilelor şi a terorismului. A predat la ENA(1980-1989), apoi la Scoala Superioara de Război(1993-1999), Este Directorul Centrului European de Studiere a Conflictelor .
• Doctor în sociologie politică, renumit pentru contribuţia sa internaţională în domeniul geopoliticii şi strategiei .A publicat primul „Atlas strategic”, urmate de încă zece publicaţii de acelaşi fel.Profesor invitat în universităţi din SUA, Harvard, Berkeley şi UCLA, Japonia, Canada, Columbia.ş.a.
