„Sunt mâhnită și găsesc că e total greșit să fim catalogaţi drept nişte teroriști, pentru că, evident, nu suntem”, spune Chilla, o fostă elevă din clasa a şasea a liceului de elită Kharisma Bangsa, situat în apropierea Jakartei, capitala Indoneziei. Până la jumătatea lunii iulie, singura ei grijă era obţinerea unor note mari, pentru a se putea înscrie la o şcoală de medicină.Iar acum, Chilla și colegii ei trebuie să-şi facă griji în privinţa unor acuzații venite din Turcia, potrivit cărora școala lor ar avea tangenţe cu o” organizație teroristă”.
Kharisma Bangsa se numără printre sutele de şcoli din întreaga lume pe care guvernul turc doreşte să le închidă datorită legăturilor pe care le au cu învăţatul musulman Fethullah Gulen, care locuieşte în SUA.
Kharisma Bangsa este una dintre cele nouă școli indoneziene pe care autorităţile de la Ankara încearcă să le închidă, din cauza presupuselor legături cu Fethullah Gulen.
Gülen, este considerat responsabil (de către guvernul de la Ankara) de lovitura de stat dejucată din luna iulie, soldată cu peste 270 de decese.Iar Turcia susține că școlile amintite joacă un anumit rol într-un sistem de natură să submineze statul.Cu toate acestea, mai mulţi elevi, profesori și părinți dintr-o sumedenie de țări au fost intervievați, spunând că nu au legături cu niciun fel de activități suspecte.
Susținătorii școlilor spun că mişcarea nu constituie altceva decât o reţea liber asociată de instituții afiliate unele la altele, care împărtășesc anumite valori și care au ca ţel excelența în educaţie.
Acuzaţia aberantă cum că şcolile ar forma o „Rețea secretă”
În Turcia se susţine că școlile fac parte dintr-o vastă rețea secretă de care mișcarea Gulen s-a folosit în scopul infiltrării instituțiilor de stat şi al clădirii unei baze de sprijin politic.Acuzaţiile au fost lansate pe motivul legăturilor pe care le au școlile răspândite pe teritoriul a peste zece țări (din Germania până în Afganistan) cu mişcarea Hizmet, punându-i, astfel, pe mii de copii în situaţia nefavorabilă de a trebui să-şi facă griji în privinţa educației oferite lor în viitor.
Susținătorii școlilor spun că mişcarea nu constituie altceva decât o reţea liber asociată de instituții afiliate unele la altele, care împărtășesc anumite valori și care au ca ţel excelența în educaţie.
Din interviuri cuprinzătoare acordate BBC World Service în mai bine de 10 ţări de pe trei continente, reiese clar că școlile au multe în comun, deşi funcționează destul de diferit. Se resimt însă, presiunile exercitate asupra lor.
Ce este, mai exact, o școală Gulen?
Nu există o marcă unică pentru toate aceste școli.În Pakistan, ele sunt denumite „Liceuri Pak-Turk”, pe când în Kârgâzstan acestea sunt cunoscute sub numele de școli „Sebat” („stăruință”), iar, în Kenya, „Academii ale Luminii”.
Cele mai multe dintre ele au fost înființate ca parteneriate între întreprinderi ori organizații autohtone și turcești, dar, în multe țări (cum ar fi Indonezia și Kârgâzstan), partenerii turci nici nu mai sunt direct implicați.
Partenerii locali și turci declară că sunt admiratori ai lui Fethullah Gulen, deşi nu e vorba de vreo afiliere oficială.
„O școală, o afacere sau un ziar de factură Gulen nu este, în general, decât în mod neoficial prezentat ca atare, deoarece proprietarul sau administratorul îl consideră pe Fethullah Gulen drept un mentor spiritual, o sursă de inspirație”, spune profesorul universitar turc Bayram Balci.
Alp Aslandogan mărturiseşte, în numele școlilor Gulen din Statele Unite, că există numeroase rețele sociale în cadrul mișcării. „Școlile percepute ca fiind afiliate la mișcare au fost înfiinţate de oameni care fac parte din aceste rețele.”
Şcolile pun accent pe disciplină
Adepții lui Fethullah Gulen nu de puţine ori se referă la mișcarea din care fac parte drept „HIZMET” („slujbă”), deoarece toţi împărtășesc aceeași idee – de a stărui în slujba altora.
„Profesorii pun accentul pe dezvoltarea caracterului, pe cultivarea unor valori morale, precum și pe disciplină”, spune Rosi, mama unui elev de la Kharisma Bangsa.
Există, de asemenea, o tendinţă manifestă de a inculca tuturor,dorinţa de a se apropia de studiul științelor.De la Nairobi la Kandahar, site-urile școlilor îşi arată elevii în uniforme elegante, studiind în laboratoarele de informatică şi științe bine aprovizionate.”
Copiii învaţă în fiecare zi, până la 3, după care iau parte la opţionale sau cercuri şcolare, iar apoi îşi fac temele”, spune Baktigul, a cărei fiică frecventează o școală turcească din Kârgâzstan. „La ora 9 seara se bea ceai, iar la 10 toţi merg la culcare.” Maxim Urazaev, care a absolvit un liceu turc din orașul Kazan din Rusia, în 2009, spune că experiențasa şcolară a fost „de o stricteţe mai ceva ca în armată”.
Cât de” directe” sunt legăturile insituţiilor cu Gulen?
Diriginții intervievaţi au declarat postului BBC că școlile nu fac parte dintr-o structură formală, bine-definită. Responsabilul celor 21 de școli Sebat din Kârgâzstan, Nurlan Kudaberdiev, spune că toate şcolile sunt afiliate lui Fethullah Gulen numai în mod neoficial, deoarece înfiinţarea lor a fost propria sa idee. „Însă nu mai există nicio influență directă ori finanțare din partea lui”, insistă dânsul.
Cu mult înainte ca guvernul turc să caute să închidă școlile ţinând de Hizmet, mai multe țări luaseră măsuri represive pe cont propriu, pe fondul unor bănuieli legate de raporturile cu alte ţări străine ale rețelei.
În anul 2000, Uzbekistan a dispus închiderea tuturor școlilor Gulen; s-au luat măsuri similare şi în Rusia, unde nu au mai rămas decât șapte din cele 50 de școli care obișnuiau să funcționeze până în 2008. Toate instituţiile Gulen din această zonă, unde majoritatea populaţiei e de religie islamică şi vorbeşte o limbă turcică (Tatarstan), se află acum sub supravegherea Ministerului Educației.
Şcoli laice sau religioase?
Școlile se consideră laice şi caută să răspândească toleranța și dialogul între credințe.
„În cei cinci ani de școală nu am văzut niciodată un exemplar al Coranului sau al Bibliei”, spune Maxim Urazaev, de la Kazan.
Cu toate acestea, în Rusia, precum și în alte părți, școlile au fost acuzate de organizarea unor cercuri extra-curriculare religioase secrete.
Multe dintre fostele republici sovietice privesc cu suspiciune orice activitate religioasă care se sustrage controlului statal.
Un fost profesor din Tatarstan a dezminţit acuzaţia de organizare a unor „întruniri secrete”, deşi a fost dispus să declare celor de la BBC că elevilor le este permis să se roage împreună cu profesorii lor și să le vorbească despre religie, dacă doresc acest lucru.
În Kenya, foști elevi și profesori ne-au arătat cărți scrise de Fethullah Gulen pe care le primiseră în dar. În Kârgâzstan, o elevă de 15 de ani pe nume Zainal a recunoscut că elevii au fost puşi să vizioneze uneori videoclipuri despre Islam. Totuşi, mama fetei, Bakhtigul, a mărturisit că e încredinţată că nu există niciun fel de problemă. „Chiar am verificat să văd dacă biblioteca avea cărţi suspecte, dar nu aveau nici măcar materiale scrise de Gulen.”
Cum s-au împânzit școlile Gulen în toată lumea
Şcolile Gulen au existat în Turcia încă din anii 1970, însă nu au devenit un fenomen global decât în ultimii 20 de ani.
Această expansiune a survenit ca urmare a apropierii lui Fethullah Gulen de Recep Tayyip Erdogan, al cărui partid AK (care are unele rădăcini islamiste) a ajuns la putere în 2002. Prin predarea limbii turce și prin promovarea culturii turcești, școlile au dus la consolidarea influenței Turciei pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, precum şi în Orientul Îndepărtat și în Africa.În 2015, Turcia a investit 6,2 miliarde de dolari în Africa. Somalia devenise unul dintre principalii beneficiari ai ajutorului și investițiilor venite din Turcia, având în vedere că trei școli Gulen cu peste 1000 de copii răsăriseră în zonă.
Şcolile Gulen au existat în Turcia încă din anii 1970, însă nu au devenit un fenomen global decât în ultimii 20 de ani.
Oportunități și legături
Cu toate că școlile sunt private și au tendinţa de a atrage copiii elitelor sociale, acestea oferă, de asemenea, şi burse pentru cei proveniţi din familiile sărace.În Pakistan, peste un sfert dintre copii au parte de burse, în timp ce, în Afganistan, cifra se ridică la 30%.
În afară de promisiunile de asigurare a unei bune educații, școlile oferă, de asemenea, oportunităţi de a călători, graţie concursurilor școlare cunoscute sub numele de „Olimpiade”.Elevii străluciţi din Kabul au luat parte la concursuri de matematică și de limbă turcă organizate în Uganda, în timp ce copiii din Mogadiscio şi-au testat competenţele în Kazahstan.
Reprezentanţii şcolilor susţin că aceste concursuri constituie o modalitate de creare a unei rețele globale de prietenie. În Turcia, pe de altă parte, se susţine că unei mișcări responsabile de o tentativă de lovitură de stat sângeroasă i se permite să continue recrutarea de noi membri în întreaga lume.
„Dacă Turcia are într-adevăr probleme, nu ne implicaţi şi pe noi”, spune Salwa, o elevă de clasa a șasea din Indonezia. „Suntem aici doar pentru a studia și pentru a ne vedea visele împlinite.”
Ce țări au acceptat cererile venite din Turcia de a închide școlile?
Toate cele trei școli din Somalia au fost închise temporar, iar cadrele didactice din Turcia au fost expediate acasă. Şcolile au fost redeschise în contextul unei noi conduceri, profesorii fiind somalezi, iar finanțarea venind din partea Ambasadei Turciei. În Azerbaidjan, universitatea de prestigiu Qafqaz este momentan gestionată de guvern.
În schimb, în Indonezia, ministrul Educației a vizitat școala Kharisma Bangsa, fiind mulțumit de conducerea școlii şi adăugând că pretinsele legături teroriste „nu sunt adevărate”.
În Kârgâzstan, Președintele Almazbek Atambayev a insistat asupra ideii că școlile sunt „instituții de învățământ de înaltă calitate și că avem nevoie de ele”.
Autoritățile din Kenya și Nigeria au ţinut piept, de asemenea, presiunilor exercitate de autorităţile turceşti.În Pakistan, 23 de profesori turci au fost demiși. Ministrul educației Muhammed Baligh ur Rahman a spus că dacă Turcia are îndoieli cu privire la cadrele didactice, atunci Pakistan „s-ar putea să nu fie dispus să le lase să continue”.
Mii de copii şi familiile lor au fost lăsaţi pradă incertitudinii, iar, pentru mulți, viitorul în cadrul școlillor Gulen le este neclar.”Sunt aici de unsprezece ani”, spune Musukan, un elev de clasa a șasea de la școala Pak-Turk din Islamabad. „Aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Tuturor ne place aici.”
Sursa: Articolul tradus din limba engleza de la BBC
