[Abdullah Bozkurt]
Regimul represiv al președintelui turc Recep Tayyip Erdogan a construit în secret o forță paramilitară, cu ajutorul generalilor islamiști și neo-naționaliști retrași, din 2011, folosind teatrele de război din Libia și Siria. O tentativă eșuată de lovitură de stat orchestrată la 15 iulie i-a dat lui Erdoğan un mandat proaspăt pentru a transfera cârma armatei care ocupă din punctul de vedere al mărimii locl doi în ansamblul armtelor membre NATO,către acest grup paramilitar, cu mulți ofițeri distinși, inclusiv generali de patru stele epurați fără vreun proces sau investigație și înlocuiți cu partizani.
Alama principală pare a fi mai atașată capriciilor și emoțiilor lui Erdoğan acum mai mult ca oricând, sufocând, prin epurări, arestări și campanii conduse, neîncetate, fără precedent, orchestrate de mașina de propagandă a președintelui. Ca urmare, armata tinde a fi mai dispusă sa îndeplinească ordinele murdare ale lui Erdoğan, în anihilarea lungii liste de duşmani ai președintelui, din țară și din străinătate.
În cazul în care această putere semnificativă aflată efectiv în mâinile acestui tiran urmează modelul vicios pe care l-am văzut în ramurile judiciare și executive ale guvernului, toți cei care are un interes legitim în menținerea stabilității în Turcia trebuie să fie îngrijorați.
Remarcile de abordare iredentistă și beligerantă ale lui Erdoğan, prin care amenință Grecia, Siria și Irak, au venit imediat după ce și-a consolidat constrângerea asupra armatei. El a început în mod deschis să pună sub semnul întrebării granițele stabilite ale Turciei cu vecinii, fanatizând o fervoare naționalistă în rândul populației din Turcia.
Starea de urgență i-a dat lui Erdoğan și asociaților săi politici din guvern capacitatea de a guverna țara prin decrete simple, care nu sunt supuse nici unei reexaminări judiciare sau legislative eficiente.
Abuzând de aceste puteri extraordinare, Erdoğan a anexat forțele sale paramilitare armatei turcești și a predat o importantă pârghie, de la formare până la planificare de operațiuni în străinătate, consilierilor săi militanți. El a închis școli militare și academii și a facilitat recrutarea în corpul de ofițeri pentru oameni din medii non-militare.
Dar, mai important, Erdoğan a orchestrat o schimbare care a trecut neobservată în mare măsură, pe fondul epurărilor masive care s-au ridicat până în prezent la peste 100.000 din armată și agenții guvernamentale. Schimbarea a fost inserată într-un decret guvernamental din data de 31 octombrie 2016, care a inclus o listă lungă de concedieri și de multe schimbări. Aceasta menționa că „ofițerii și subofițerii în rezervă au sarcina de a se implica în recrutarea personalului militar și cadeților forțelor armate turce [TSK] până în 2020.”
Această schimbare oferă pe tavă şi în mod eficient politica întregului personal al armatei turce cadrelor militare în rezervă. Convingerile acestora coincid cu cultul personalității preşedintelui islamist.
Omul care conduce armata privată a lui Erdoğan, numită Sadat, care antrenează rebelii islamiști militanți care se luptă în Libia și Siria, este Adnan Tanriverdi,
Adnan Tanriverdi este un general locotenent în rezervă căruia i-a fost dată poziția oficială de consilier șef militar al președintelui în luna august, la o lună după lovitura de stat eșuată. El este omul cheie care va reconfigura cea mai mare armată NATO după SUA prin orientarea politicii de recrutare, până în 2020. Tanriverdi este cunoscut pentru ideologia sa islamistă și într-o formă neoficială, l-a consiliat pe Erdoğan de ani de zile.
Un interviu acordat în luna august către organul mass-media al Hezbollah kurd, un grup care este pe deplin susținut de regimul Erdoğan, pune în lumină opiniile sale asupra armatei turcești și a aliaților NATO.
El a susținut că tentativa de lovitură de stat eșuată a fost pusă în scenă de SUA și clericul musulman Gulen, un critic al Islamului politizat și un oponent al lui Erdoğan, afirmând implicarea clericului dar fără a oferi nici o dovadă care să susțină aceste afirmații. El a salutat, de asemenea, restructurarea educației și recrutării militare. Această figură obscură, care a fost implicată în operarea bazelor secrete din Turcia pentru a instrui rebeli pentru Siria, Libia și alte țări, a fost declarat implicat în anihilarea kurzilor din sud-est.
Lt. Gen. Tanrıverdi, forțat să se retragă în 1996 din armata turcă din cauza convingerilor sale de înclinație religioasă, a activat în cadrul departamentului de operațiuni speciale. Erdogan l-a trimis pe acest om pentru a rula operațiunile sale clandestine și l-a ajutat să înființeze o companie numită Sadat în februarie 2012, imediat după ce revoluțiile arabe au crescut ritmul în regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord (MENA). Un document al companiei datat în 25 iulie 2015 arată că Sadat l-a angajat pe Samih Ghasham, proprietarul si directorul general al Grupului Ocean Gate, în calitate de contractant pentru a opera în regiunile MENA & Golf ca o legătură pentru Sadat. Pozele postate indica faptul că Tanriverdi este un vizitator frecvent în Libia, întâlnindu-se cu generalii libieni și oficialii Ambasadei Turciei. Un link din Arabia Saudită pentru Sadat este asigurat de un colonel în rezervă pe nume Ghazi Al-Harbi.
Denunțătorul guvernului din Turcia Fuat Avni a dezvăluit că Erdogan a contractat Sadat să provoace un război civil în Turcia, în scopul de a supraviețui, pe fondul problemelor și haosului. Militanții din unitățile paramilitare Sadat sunt aduși din statul islamic din Irak și Levant (ISIL), al-Qaida și alte grupări radicale. Avni a susținut chiar că Sadat a preluat grupuri de tineret afiliate cu Partidul de guvernământ din Turcia, al Justiției și Dezvoltării (AKP), și a instruit asasini care urmează să fie trimiși în Europa. Abdurrahman Dilipak, un proeminent ideolog islamist anti-occidental, care a avut o comunicare îndeaproape cu Erdogan, este indicat ca fiind consilier al Sadat. Activitățile Sadat au fost aduse pe ordinea de zi a Parlamentului prin mai multe întrebări adresate de către partidele de opoziție, dar guvernul a refuzat să răspundă la vreuna dintre ele.
Sadat a fost, conform relatărilor, implicat în tentativa de lovitură de stat orchestrată din 15 iulie, iar mai degrabă decât soldații înrolați în armata turcă, militanții acesteia au fost cei care au tras în civilii de pe străzi. Această forță paramilitară a fost în toată țara în noaptea loviturii de stat și în zilele următoare, îndeplinind ordinele murdare în numele președintelui Erdogan. Această tentativă-pilot de mobilizare a avut succes, iar aceasta înseamnă că Erdogan va fi în măsură să le folosească mult mai eficient în viitor, atunci când vor fi chemați pentru a zdrobi adversarii politici sau pentru a reprima mișcările civile. Numele lui Sadat, din nou, a reapărut în urmă cu două săptămâni, în contextul unei înscenări de revoltă și unui plan de evadare fals în penitenciarele care îi dețin pe prizonierii politici și criticii lui Erdogan. Potrivit relatărilor, militanții Sadat vor lansa un măcel în penitenciare, sub pretextul unui plan de evadare orchestrat inventat de agenții lui Erdogan.
În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, operațiunea siriană a rebelilor susținuți de Turcia este condusă efectiv de Sadat, al cărui sediu se află acum în palatul lui Erdogan. Ordinele militare și obiectivele sunt comunicate armatei turcești de către oamenii Sadat, care au doar un singur interes, acela de a îl ajuta pe Erdogan sa își îndeplinească ambițiile sale în stilul unui califat în regiune.
Chiar dacă armata poate să nu dorească să execute unele din ordinele lui Erdogan, acest lucru nu va conta prea mult, având în vedere faptul că Erdogan a pus deja loialiști în poziții de comandant pentru a ocoli lanțul de comandă.
Ca rezultat, în cazul în care viziunea lui Erdogan reușește, a doua cea mai mare armata NATO se va transforma în curând într-un bastion islamist care va înmulți zeloșii religioși la fel ca Corpul Gărzilor Revoluționare Iraniene ale Marelui Ayatollah (IRGC). Acesta este un pericol clar și existent la adresa Alianței NATO.
