Se desluşesc două feluri de limbaj în analizarea sau comentarea recentei tentative de lovitură de stat.Unul este cel „de lemn” , la care recurg oficialii ,mai mult sau mai puţin. Să recunoaştem faptul că o lovitură militară într-o aşa zisă democraţie nu e un lucru bun. Că destabilizează, că poate avea urmări rele etc. Pe de altă parte „oficialii” nu prea se gândesc la popor şi la care anume au fost cauzele care stau la baza unor evenimente deosebite : şirul de arestări, prigoana opozanţilor, disoluţia presei libere, ameninţarea continuă specifică regimurilor dictatoriale şi chiar resorturile acestei revolte. ( reale, regizate, sau cine ştie cum o fi fost ea dar care aduce cu sine morţi cu duiumul.
Aş semnala două analize realizate pe posturile internaţionale ( BFM şi LCI) în care analiştii nu uită deloc să pună un accent pe ideea de „represiune”din Turcia, pe „oportunitatea preşedintelui de a-şi distruge opoziţia” dar şi pe faptul că , o autocraţie actuală dispreţuieşte total respectarea drepturilor omului. Analiştii de pe la televiziuni , nu se sfiesc să vorbească despre asta. Oficialii de prin Cancelarii sunt evident mai reţinuţi pentru că soarta lor depinde oarecum de militarizarea turcească, ţară, ah, membră a Alianţei. Cum să îţi permiţi altceva într-o asemenea situaţie!
Două elemente m-au determinat să înşir aceste vorbe la cald( sunt la Paris, iar Franţa e îndoliată în urma atentatului de la Nice, petrecut chiar de Ziua Naţională a Franţei sub comanda Daesh): Faptul că o cunoştinţă de-a mea din Germania , scria pe Facebook cu multă spaimă că fără politica lui Erdogan , Germania ei va fi invadată de refigiaţi! Acum am realizat cât de subtil a fost jocul practicat şi indus în mintea oamenilor.
Oamenii nu au reacţionat vreme de doi ani, cât aceeaşi politică a practicat contrabanda cu Statul Islamic, luând petrol de la terorişti pe preţ mic şi alimentându-le sursa de finanţare a terorii în lumea întreagă ! Acel lucru a fost trecut cu vederea. Ceea ce rămâne, este fluxul de migranţi ,problemă care îi atinge repede, uitându-se cum anume a fost posibil ca migraţia, deplasarea oamneilor înspăimîntaţi de război, să se poată petrece.
Celălat element care mi-a atras atenţia a fost atenţionarea canadiană:”Ministrul canadian de externe Stephane Dion a cerut categoric Ankarei sâmbătă să soluționeze situația de „după lovitura de stat” în conformitate cu „principiile fundamentale ale democrației”.
Exprimându-se la Radio-Canada în legătură cu conținutul conversației sale telefonice cu omologul său turc Mevlut Cavusoglu, șeful diplomației canadiene a considerat că este „important să se evite orice pedeapsă colectivă” contra autorilor tentativei de lovitură de stat în Turcia.
„Trebuie să fie discernământ, să se asigure că persoanele aduse în fața justiției pot avea șansa de a dovedi că sunt nevinovate sau să-și susțină punctul de vedere potrivit regulilor fundamentale ale justiției pe care noi ne străduim să o respectăm”.
„Aceasta este democrația care a fost salvată”, a estimat Dion, în urma puciului eșuat din noaptea de vineri spre sâmbătă contra guvernului președintelui Erdogan, care a făcut cel puțin 265 de morți, adăugând că „recurgerea la forța militară este complet inacceptabilă”.
Ziarele comentează : „Le Monde”: „ceea ce frapează este aerul de improvizaţie al puciştilor” scrie ziarul care înclină în favoarea unei regii căreia i-au căzut pradă militarii.
În” New York Times”,F. Gulen sugerează aceeaşi regie :anume că M.Erdogan ar putea fi el însuşi instigatorul acestei lovituri de stat , folosind următoarea expresimare :” Unii conducători organizează false atentate-suicidare pentru a-şi spori puterea, şi oamenii aceştia au acest gen de scenarii în mintea lor”.
Scenariile abundă ,dar şi acuzele acuze nefondate la adresa,desigur, a „vinovatului predilect, din oficiu” desemnat sistematic de Erdogan. Americanii însă „şi-au făcut temele”de această dată , mult mai bine decât odinioară, când cu găsirea rmelor de distrugere în masă.
Când preşedintele turc sugerează că „instigatorul „ ar fi în exterior ( în America n.n.) , John Kerry cere o dovadă a acestor acuze grave.
Cât va dura şantajul practicat de preşedintele turc ?
Care va fi urmarea ?
Rămâne de văzut. Dar francezii au o vorbă de duh care spune că lumea nu poate fi prostită atât de uşor…(16 iulie, Paris)
Cleopatra Lorinţiu Editor in Chief
