Un jurnalist aflat după gratii a vorbit într-o scrisoare despre tragediile familiilor destrămate ca urmare a aplicării deciziilor guvernului turc, mai ales despre suferințele copiilor ai căror părinți sunt închiși în penitenciar, printre care și fata lui de patru ani, relatează Jailed Journos.
Hamza Günerigök, fost prezentator de știri pentru TRT Haber este închis de aproape patru ani sub acuzația de terorism. Acesta a povestit despre ce a văzut și simțit în penitenciar într-o scrisoare către familia sa, evocând durerea copiilor ai căror părinți sunt închiși.
Jurnalistul a fost concediat printr-un decret guvernamental după lovitura de stat eșuată din 15 iulie 2016, urmând să fie arestat preventiv în timp ce soția lui era însărcinată. Tatăl nu și-a văzut niciodată fetița, care acum are patru ani, în afara penitenciarului.
„După 6 luni, am văzut-o pe fata mea, doar după geamuri. Am fost dat afară într-o noapte, prin decret, dar aveam speranțe pentru viitor. Nu s-a schimbat nimic, iar greșelile nu sunt corectate.” a mărturisit jurnalistul.
“Aburesc geamul şi fac inimă pe el”
Günerigök o poate vedea pe fata lui doar o dată la două luni, iar acum cu măsurile contra coronavirus se pot vedea doar pe geam. În scrisoarea sa, acesta a povestit cum reacționează fata lui în timpul vizitei.
“Astăzi, fata mea are aproape 4 ani și o văd eu doar pe geam. Când mă vede se sperie și se apropie de mama ei, pentru că nu m-a văzut în afara închisorii, doar după poze și doar din ce a povestit mama ei. Încearcă sa mă atingă, dar nu poate din cauza geamului. Eu aș vrea să o îmbrățișez, dar nu pot. Eu mă întreb. Eu sunt în spatele geamului, ce pot face pentru fata mea? M-am gândit să suflu pe geam, să-l aburesc și să facă o inima pe geam, doar așa pot să îi transmit iubirea mea. Mai mult este interzis.” a povestit jurnalistul în ultima sa scrisoare.
Strigătele copilului de după gratii
Situația familiei lui Günerigök este asemănătoare cu alte zeci de mii care au suferit din cauza acțiunilor de epurare comise de guvernul lui Erdogan. Jurnalistul a descris imaginea unui copil închis în celulă cu mama lui, dar și suferința fiului colegului său de celulă.
“Când mă întorc spre celulă mea și când trec pe lângă o celulă , aud vocea unui copil care strigă << Deschideți ușa! Deschideți ușa!>> Înțeleg că copilul e cu mama lui în celulă și insistă să iasă afară să se joace. Când ajung la celula mea, colegul meu începe sa povestească despre fiul său. Soția lui i-a spus că fiul său îl caută peste tot. << Tu mi-ai zis că vine. Am căutat peste tot.Nu l-am găsit niciunde>> spune fiul lui. Toți deținuții trăim același sentiment. Este o tăcere de moarte.”, a povestit Günerigök.
După puciul eșuat din 15 iulie 2015, peste 1 milion de cetățeni turci sunt anchetați sub acuzații de terorism. Mai mult, peste 700 de copii cu vârsta sub 6 ani își însoțesc mamele în închisoare și trăiesc în condiții precare. 173 de organizații media au fost confiscate. Conform rapoartelor internaționale, Turcia este cea mai mare închisoare pentru jurnaliști.
