„Ellis” este un film de scurt metraj regizat de JR cu un singur personaj interpretat de Robert De Niro.
El redă cu austteritate , economie de mijloace şi tocmai de accea cu unlimbaj cinematografic expresiv, experienţa de imigrant, mai exact amintirile cuiva care a fost pe inslula care-i adăpostea la imigrarea în America pe cei veniţi cu vapoarele, de dincolo de ocean. De fapt, filmul relatează povestea imigranţilor care au construit America.Filmările sunt făcute într-un spital abandonat de pe Insula Ellis, amintirile multor imigranţi sunt asociate cu acest loc.
Personajul-narator însă se declară a fi fantoma celor care odată ajunşi acolo au pierit, nu au mai avut şansa de a ajunge dincolo de ape, pe malul celălalt, de a se ridica de la pământ, de a începe totul de la capăt.
Scenariul este semnat de Eric Roth( Academy Award winner)iar partea cinematografică i se datorează lui André Chemetoff.Este o peliculă scurtă, de 14 minute în care Robert de Niro se mişcă prin spitalul în paragină, în care geamurile sparte lasă viscolul să intre înăuntru, pereţii scorojiţi parcă se decojesc chiar de atîtea istorii pe care le-au văzut şi auzit iar pe jos şi pe ferestre, pe coridoare, pe pardosea, sunt chipuri de oameni, fotografiile celor care au ajuns acolo, care au riscat totul ca să aibă parte de un nou început.
Evident filmul vorbeşte despre începuturile americanilor dar are puterea sa de generalizare căci drama imigraţiei este una cu care lumea de astăzi este la fel, confruntată din plin.
Emoţia este maximă în momentul în care personajul lui De Niro povesteşte cum un doctor i-a spus că acolo nu e loc pentru el, că trebuie să se întoarcă de unde a venit, durerea, disperarea tânărului refuzat este enormă, încăpăţânarea lui este la fel. El se ascunde, se face pierdut,se furişează într-un dulap îndărătul uniformelor, încearcă totul pentru a supravieţui. Găseşte pe cineva cu care împarte această stare extremă, solidaritatea îl scoate din singurătate dar cealaltă persoană moare şi tânărul îi împinge trupul pe ape.
Întrebarea care se pune e simplă : oare ne dăm seama că povestea se repetă ? Că cei ce vin din Orientul Mijlociu sau din Irak, din Siria, din Turcia, din Afganistan sau Pakistan, din miezul Africii Negre, din Mali sau din Libia sau de oriunde am zice că vin, aşa cum românii sau bulgarii, cum iugoslavii de mai de demult sau alte neamuri oropsite în vremea dictaturilor o făceau înainte de căderea cortinei de fier, refac într-un anume fel povestea imgiranţilor de pe Ellis Island ?
O parte din acei imigranţi sunt reuşiţii de azi din America, bogaţii de azi, întreprinzătorii de azi. O parte sunt doar fotografiile aşezate pe pardosele din fantomaticul spitalul dezafectat,părăginit, din Ellis Island, peste care calcă Robert de Niro în paltonul lui belumarin, îndreptându-se prin zăpada imaculată spre durerea amintirilor.
Cleopatra Lorinţiu
