Precum contaminate de un val nu se ştie de unde pornit, contestaţiile declanşate în felurite ţări ale lumii, se inspiră unele de la altele cu mai multă sau mai puţină fantezie. Ele adună în general nemulţumiţi din categorii foarte diverse, oameni care vor să îşi probeze fie simţul civic, fie antipatia faţă de sistem, iritarea în faţa afacerilor repetitive de corupţie a sistemului dar şi doritori de a participa la o aparentă viaţă socială, singuratici care socializează, public divers.
Sunt protestatari din ţări democratice. Dacă în cazul SUA, în care preşedintele ales a reuşit să-şi antagonizeze majoritatea lumii, în alte ţări a ajuns o scânteie ca acest curent contestatar, mai mult sau mai puţin definit, să se manifeste.
Modelul „Nuit Debout”, lansat pe reţelele de socializare a fost şi de această dată activat la francezi.Să luăm cazul Franţei, căci protestele în Hexagon sunt destul de explicite. Două sunt cazurile care au indignat : cel al şefei Partidului de extremă dreapta, Marine Le Pen care şi-ar fi angajat asistentul/garda de corp pe banii Parlamentului European fără prea multă jenă şi fără remuşcări. Aşadar „emploi fictif” – un loc de muncă fictiv. Marine Le Pen este vizată de o anchetă a organismului antifraudă al Uniunii Europene pentru „angajări fictive ale unor asistenți la Parlamentul European”. Evident, candidata FN a depus o plângere împotriva acestui organism pe care îl acuză de nereguli în procedură și că dorește „să îi aducă prejudicii în scopuri politice”.
Propriul electorat nu e deloc indignat, acesta fiind în mod tradiţional împotriva ideeii europene şi militând pentru ieşirea Franţei din UE.Ideea că Marine Le Pen a deturnat bani europeni chiar îi bine dispune pe electorii doamnei Le Pen….
Mai puţin obişnuită e situaţia candidatului ales cu mare tam tam de dreapta republicană (succesoarea partidului lui Jacques Chirac ) la recentele primare de dreapta. După ce i-a îndepărtat de la o posibilă victorie pe N.Sarkozy (fost preşedinte) si pe Alain Juppe (fost prim ministru) l-a desemnat ca purtător de drapel pe Francois Fillon.
Premierul de pe vremea preşedintelui Sarkozy nu a prea strălucit în eficacitate pe timpul guvernanţei sale, poate şi din cauză că preşedintele acelui timp era mână forte.
„Incendiul Fillon” s-a prins tot dintr-un „emploi fictif”, fostul premier plătindu-şi substanţial soţia dar şi doi copii.
O petiţie prin care i se cere doamnei Penelope Fillon să ramburseze cei 500 000 euro primiţi pe nedrept, circulă printre protestatari.
Dacă în unele ţări aceste mişcări par anonime, declanşate din nimic, dintr-o scânteie vag aleatoare, la Paris, iniţiatorul şi-a asumat mobilizarea:Vincent Galtier, iniţiatorul mobilizării prin reţeaua Facebook a luat cuvântul în piaţă. „”Je veux bien que certaines politiques ambitieuses de rupture (avec la corruption) soient difficiles à mettre en place, mais il est essentiel que la volonté démocratique soit respectée et suivie d’actes, a spus el (Sunt de acord că unele politici ambiţioase de ruptură cu corupţia sunt dificil de instaurat dar este esenţial ca dorinţa democratică să fie respectată şi urmată de acte).
„Dincolo de aceștia, este o problemă a sistemului”, a declarat scriitorul Alexandre Jardin, prezent printre protestatarii care au cerut „cel puțin un control din partea Curții de Conturi” pentru „banii aleșilor noștri”. „Furia crește pentru că acest lucru nu se întâmplă”, a adăugat el. Nu e pentru prima oară că scriitorii se amestecă printre protestatari sau iau atitudine în diverse situaţii contradictorii, este celebru cazul scriitorului Bernard Henry Levy, militant pe diverse fronturi inclusiv în Africa de Nord .
In vizorul demonstranţilor, slujba de „asistent parlamentar” se pare, sursă adeseori de dispute. La Saint-Omer manifestanţii au amplasat un banner pe care să fie înscrise toate doleanțele manifestanților împotriva corupției.
Protestatari mai cu seamă tineri sau pensionari sunt decepţionaţi de aleşii lor. ”Îşi votează legile lor şi privilegiile lor” spun oamenii din stradă. Multe pancarte fac referire la Revoluţia din1789 evocând „Parisul în picioare pentru abolirea privilegiilor„
«Paris debout pour l’abolition des privilèges» ou «1789, à bas les privilèges».
Pentru o ţară în care sindicatele pot scoate în stradă milioane de protestatri, aceste proteste declanşate pe reţelele sociale ( ca şi la Bucureşti ) sau prin veşti transmise din gură în gură, nu sunt deloc surprinzătoare. Franţa este ţara în care se înregistrează cel mai mare număr de proteste şi de greve.
Rostul şi direcţia acestor mişcări de stradă sunt lucruri despre care vom putea înţelege mai mult, mult mai tîrziu, poate odată cu terminarea alegerilor care se anunţă a fi „fierbinţi „ în cele două mari puteri europene : Franţa şi Germania.
Cleopatra Lorinţiu
