Succesul pictorului de origine siriană Ammar Alnahhas este evident nu doar la Bucureşti unde a expus pe simezele Bibliotecii Naţionale a României şi în galerii prestigioase dar şi în alte centre culturale importante, ale ţării.
Cum este de pildă, de curând , la Târgu Mureş, oraş care l-a onorat săptămâna trecută cu o frumoasă recunoaştere publică.
Două idei se reunesc fericit aici: pe de o parte marele, incontestabilul talent al acestui pictor, rafinata sa formaţie plastică, tenacitate şi munca asidură, toate vizibile în pânzele sale.
Pe de altă parte, felul subtil în care lumea românească l-a adoptat, de drag şi convingere,din respectul valorii care se impune cu evidenţă, nu de circumstanţă sau declarativ.
Ammar excelează în „teme„ , în „cicluri „ pe care le alege şi apoi le impune, fie că e vorba despre semne orientale fie că este vorba de impactul realităţii pe care o trăieşte cu spaţiul românesc.
Am scris odinioară, la marea sa expoziţie personală de la Biblioteca Naţională :„Îl consider pe Ammar Alnahhas unul dintre cei mai personali şi mai interesanţi pictori din România de astăzi, capabil să aibă un glas propriu, profund, cu mesaj şi tehnicitate, cu poezie şi coloristică. Dincolo de haina excepţională pe care o au tablourile lui din expoziţia acestei veri, pusă sub semnul unor spuneri din Mevlana Jalaludin Rumi, înţeleptul, poetul, gînditorul Rumi, cel născut la Konya, nu pot să mă împiedic să remarc izul de profunzime culturală şi filozofică din opera acestui pictor.În vremea în care plastica se confruntă cu mode degringoladice, în căutări adeseori sterile, într-o perioadă a teribilismelor ca să zic aşa, când artiştii caută ceva în piatră seacă, iată acest pictor al Orientului care trăieşte la Porţile sale, adică în România , afirmând cu o tenacitate nezdruncinată personalitatea sa artistică nepereche.”
Adagio la Expoziţia de la Târgu Mureş
Aş adăuga acum revăzând lucrările sale în Expoziţia târg-mureşeană, ceva ce nu observasem înainte : tandreţea cu care se poate apleca şi asupra unor simboluri/ surse de inspiraţie /fulgerări din lumea în care trăieşte acum: lumea românească.
Culorile revarsă atâta serenitate şi grăiesc prin ele însele. Casele au contururi curgătoare, vin parcă dintr-o percepţie poetică a stării locului, nu a geometriilor propriu-zise. Şi prin aceste tablouri mai noi, pictorul ăşi impune linia cu tot atîta limpezime decisivă, cum în anii optzeci Ion Grigore reuşise să-şi impună „stilul „ devenit inconfundabil chiar în peisajele care aprioric ar fi putut fi considerate pur şi simplu obişnuite sau clasice, prin tuşeul şi simplitatea savantă a penelului sau. Sau cum Vasile Chinshi se impusese în aceeaşi perioadă distilând naturi moarte şi transformându-le în „stări de spirit.”
Stilul lui Ammar Alnahhas devine inconfundabil aşa încât orice iubitor de pictură îi va recunoaşte pânzele, oriunde ar fi ele expuse.
Ammar Alnahhas devine un pictor stabil şi de neconfundat, şi chiar analizat savant de critici ai artei plastice el va rămâne pur şi simplu, „ de citit” cu ochii poeţilor, pentru că este atât de aproape de poezie.
Şi mă întorc la cele spuse lângă revărsarea de forţă de la Expoziţia din sălile marii Biblioteci Naţionale :”De la primele două tablouri pe care i le-am văzut mi-am dat seama că în el există artistul adevărat. I-am urmărit de la distanţă cariera, îmi imaginez că nu i-e uşor, aşa cum nu uşor le-a fost tuturor pictorilor sau sculptorilor români risipiţi pe alte meridiane.
Nu e greu să pictezi şi să trăieşti într-o ţară, când undeva, nu foarte departe ai tăi suferă sau, în cazul lui, chiar mor?Ammar traduce Suferinţa, Durerea, Înţelepciunea într-un mod magistral în picturile sale cu accentele sufiste :dervişii lui sunt o lume şi îţi rămân în minte şi în suflet.”.
Suferinţa, durerea, Ammar le traduce de astă dată magistral în înţelepciune cu accentele sufiste ale penelului său, ale coloristicii sale generoase şi ale temei lui de azi : Dervişii. E o lume în care respiră înţelepciunea, detaşarea, speranţa, credinţa, tot ce vreţi. Tot ce poate veni dinspre Orient ca să ne liniştească spiritele. Să facem în aşa fel încât să trăim această armonie a culturilor cu toţi porii deschişi, cu „open mind”, cu sufletul împăcat şi inundat de lumină. (Cleopatra Lorinţiu)
În unghiul de lumină al evenimentului este iarăşi scriitorul şi animatorul cultural Nicolae Băciuţ care stimulează o viaţă artistică intensă, plină de inedit şi în acelaşi timp de reală valoare artistică.
