După puciul eșuat din 15 iulie, au fost concediați din instituțiile publice circa 150 de mii de oameni. Printre aceștia se află și familii protectoare care pe lângă slujbă și-au pierdut și copiii adoptați.
O familie concediată prin decret în timpul Stării de urgență i-a povestit ziaristei Bușra Tașkıran de la Euronews cum au fost obligați să se despartă de copil.
In cei 12 ani de căsătorie cei doi soți nu au putut avea copii chiar dacă au încercat și fertilizarea în vitro de 7-8 ori.
„ Ce se va întâmpla cu acești copii?„
Chiar de la prima încercare de a fi familie care adoptă, cuplul a avut o dezamăgire. ‘’Dar în același timp ne-am bucurat pentru că copilul a fost luat de tată. Ne-am gândit că vom putea fi familie de adopție pentru alt copil”, povesteşte functionarul concediat.
După ce femeia aflat de pe internet despre o crimă dintr-o familie, lucrurile au luat altă întorsătură. Femeia a povestit in modul următor: „Deobicei nu citesc știri de genul acesta, dar când am auzit faptele relatate, ele mi-au atras atenția și am vrut să aflu. O femeie a fost strangulată de fostul soț , deobicei nu erau poze și cu copii, dar de această dată era o poză cu 2 copii. După ce a venit soțul acasă de la muncă mi-a arătat aceeași știre și m-a întrebat: „Ce se întâmplă cu acești copii?’’
În urma citirii acestei știri, familia cu pricina a mai aplicat înca o dată să devină familie care adoptă. ‘’După ce depuneți cererea nu știți ce copil vi se va încredința!” dar apoi l-au adus chiar pe acel copil. Era copilul cel mic din poză care acompania știrea cu crima familială. Când l-am văzut ne-am simțit altfel. A venit și a stat în brațele soției. A vrut o ciocolată. Era un dar de la Dumnezeu. Era altceva”, spune barbatul.
Familia a mers câteva luni periodic să-l vadă copil în familia lui și descriau starea sufletească a copilului: „De fiecare dată la despărțire avea o reacție. Era traumatizat de despărțirea de părinți. Avea nevoie de 5 minute să se învețe cu noi de fiecare dată când mergeam, era tăcut.”
Prima zi la familia care îl proteja
În prima seară când l-au adus acasă, au avut o seară liniștită, copilul le-a spus mama, tata. Când îl întâlniseră pe copil acesta avea 3 ani,un copil nevinovat a cărui mamă murise.
„Aveam o perioadă grea, îmi pierdusem slujba. În acele clipe grele a fost un dar de la Dumnezeu. Cu el, totul a devenit o veselie. Era iubit de tot cartierul.”
Când au venit să îl ia, vecinii s-au întristat și au încercat să se opună. ‚’Nu este o pierdere doar pentru mine ci și pentru copil. Se învățase cu noi, ne spune mama, tata”.
Conform legislației turceşti în vigoare statutul de familie protectoare( familie de adopție) poate fi anulat în cazul în care copilul este maltratat, abuzat, familia nu respectă valorile societății, se demonstrează că sănătatea psihică a familiei este afectată sau nu există comunicare între familie și instituțiile abilitate.
În data de 23 august 2018 a fost emis un ordin de ministru de către Fatma Betul Kaya, la data respectivă ministru al Familiei și Politicilor Sociale, prin care se cerea ca în toate departamentele să fie luate măsurile necesare de a lupta împotriva guleniştilor”. Prin acest ordin toate familiile care intenționau să adopete copii au fost cercetate.
Tatăl a fost concediat printr-un decret și la 11 luni după aceasta au venit 2 specialiști care i-au anunțat că în două zile vor lua copilul. Motivarea a fost că acesta a fost concediat în perioada stării de urgența.
„M-am rugat să nu-l ia”
După ce a fost informat, tatal s-a dus la direcția locală pentru a discuta cu directorul. În loc de director l-a gasit pe adjunctul. ‘’İ-am spus să lăsăm totul deoparte și chiar am implorat autoritățile să nu ia copilul’’, a spus barbatul întristat. Dar el a primit acest raspuns: „Noi ascultăm ordinele. Suntem obligați să facem asta. Nu vrem să facem, dar facem.”
Despărțirea a fost foarte rapidă, copilul a mai fost traumatizat încă odată în urma acestei despărțiri.
„Tată ce se întâmplă?”
’Nu exista nici o anchetă, nici un proces despre mine’’, a subliniat tatăl. Când au venit să-l ia, până și specialistul a plâns. Era o situație omenească dezolantă.În clipa aceea în afară de plâns nu era nimic de făcut.
„Copilul a mai suportat încă odată lipsa mamei și a tatălui. Am fost nevoit să mint când l-am lăsat la instituție: „ Voi veni să te iau, joacă-te cu doamnele că voi veni să te iau”, a spus bărbatul, şi a continuat sa povesteasca: ‚’Pe când așteptam afară în locul unde urma să-l dau, chiar dacă avea 4 ani m-a întrebat. Tata ce se întâmplă? Nu i-am putut spune nimic. Știu că înțelesese. Mi-a spus : „Tată nu plânge” de parcă îmi spunea tu nu plânge că eu mă voi duce.”
Tatăl povestește că nedreptatea a fost cea care l-a lovit cel mai tare…
Nu era moarte, dar era ceva ca moartea
„Noi nu suntem familia lui biologică, dar el s-a născut în inima noastră. Am ținut doliu. Nu era moarte, dar era ceva ca moartea. Mă tot gândesc: oare ce face, ce face, ce face?’’, spune mama .
Ea mai povestit: „Îl tot visez. Îl văd că alergă și-mi sare de gât. Poate veni. Oare ne așteaptă? Copiii prietenilor mă tot întreabă de el și nu am putut să le spun nimic. Am renunțat să mă văd cu acele familii. Cred că unii copiii mă vor întreba în continuare de el’’.
Chiar dacă știu că îl va lua, tot voi adopta
Familia crede că cele trăite sunt o experiență de viață dură dar vor să ajute familiile care se află într-o situație asemănătoare.
Barbatul spune că are proiecte mari pentru copiii care doresc o familie protectoare. ‚’Tot vom fi o familie protectoare. Copiii fără nimeni pe umea aceasta, ne așteaptă. Chiar dacă aș mai trăi încă odată aceeași dramă ,noi tot o familie protectoare voi fi. Nu există sfârșit pentru bine. Acești copii merită orice efort, orice chin suportat.” spune el.
Functionarul concediat a mai subliniat că acești copii orfani trebuie protejați și nu trebuie să fie un instrument politic. Barbatul finalizeaza interviul cu aceste cuvinte: ‚’După câte am trăit, nu voi renunța la omenie, cei care au renunțat la ea, ar trebui să se întoarcă la omenie. Vocea acestor orfani nu cutremură doar Pământul ci și Cerul. Doresc ca această voce să fie auzită și de Turcia. Chiar dacă știu că mi-l vor lua, tot voi adopta copil.”
*Familia protectoare nu a dorit ca numele să fie pomenit în articol.
