Cele mai importante alegeri internaționale din 2023 și poate cele mai importante din istoria Republicii Turce moderne vor avea loc pe 14 mai. Pe măsură ce se apropie, sondajele sugerează că ar putea aduce și o schimbare majoră: după o stăpânire de două decenii la putere, președintele turc Recep Tayyip Erdogan se confruntă cu posibilitatea reală de a pierde.
Ideea că Erdogan ar putea pierde este o schimbare majoră pentru Turcia și restul lumii. Statutul Turciei ca membru NATO, o punte esențială între Europa, Orientul Mijlociu și Asia și propriul act de echilibru al lui Erdogan între Rusia și Occident atunci când vine vorba de Ucraina – toți acești factori conferă țării un loc crucial pe harta geopolitică.
În privința lui Erdogan, relațiile cu S.U.A. s-au deteriorat, la fel ca și legăturile cu Europa. În interiorul NATO, Erdogan și-a asumat rolul de „wild card”, complicând calea către aderarea la alianță pentru Suedia și Finlanda și cerând concesii de la NATO pe măsură ce Occidentul încearcă să monteze un front unit în fața amenințării ruse.
„Turcia este o țară importantă. Nu este unul dintre jucătorii de top din Sudul Global, cum ar fi China, India sau Brazilia, dar are o economie considerabilă, situată între continentele europene și asiatice, este un aliat major occidental, care e din ce în ce mai inconformist în cadrul NATO. Așadar, ceea ce se întâmplă în Turcia are efecte reale, mai întâi în Orientul Mijlociu și Europa, dar și la nivel global.”, afirmă Berk Esen, expert în relații internaționale la Universitatea Sabanci din Istanbul.
Criza economică din Turcia
Criza economică din Turcia a pus în pericol lunga domnie a lui Erdogan. Pe măsură ce prețurile au crescut, președintele a continuat să reducă ratele dobânzilor, răsturnând teoria economică și conducând prețurile mai mari.
Inflația a atins un maxim anual de 85 la sută în octombrie, dar în timp ce alte Bănci Centrale din întreaga lume au crescut ratele dobânzilor pentru a ajuta la scăderea inflației, Erdogan a continuat să contracareze înțelepciunea economică convențională. Rezultatul este o rată a inflației care, deși este în afara maximelor din octombrie, este încă în două cifre ridicate, distrugând veniturile oamenilor obișnuiți.
„Pentru opoziție, criza economică a deschis o oportunitate pentru prima dată în mulți ani”, explică Emre Erdogan, expert în alegeri în Turcia și profesor la Universitatea Bilgi din Istanbul.
Simpla posibilitate a înlăturării lui Erdogan a surprins mulți observatori și politicieni din întreaga lume.
Sistem hiper-prezidenţial
Erdogan a trecut prin multe încercări în ultimele două decenii și de-a lungul timpului a concentrat întreaga putere în biroul președintelui. Erdogan a populat, de asemenea, birocrația cu cei loiali lui și a partidului său politic naționalist de dreapta, iar multe voci disidente au fost înăbușite, majoritatea posturilor private de tipărit și televiziune sunt acum deținute de companii cu legături strânse cu guvernul.
Esen, de la Universitatea Sabanci, a spus că Erdogan a transformat guvernul democratic al Turciei într-un „sistem hiper-prezidenţial”, în care „parlamentul nu mai este atât de puternic”.
Turcia este încă o țară democratică, cu alegeri așteptate acum la mijlocul lunii mai. Și Erdogan ar putea pierde.
„Este greu de ghicit exact cum se vor schimba lucrurile, deoarece încă așteptăm anunțul unui candidat comun al opoziției. Dar știm că ar putea fi o schimbare majoră dacă președintele Erdogan nu are succes”, afirmă Esen.
Turcia și războiul din Ucraina
Principala alianță turcă a partidelor de opoziție ocupă terenul în politica turcă, deși alianța nu și-a ales încă principalul candidat.
„Depinde cu siguranță pe cine nominalizează principala opoziție, Dar dacă vor câștiga, probabil că vom vedea o apropiere de Occident”, afirmă Esen.
Implicațiile globale cele mai imediate vor fii în legătură cu războiul din Ucraina.
Dacă Erdogan ar pleca, acel „act de echilibru” s-ar putea înclina decisiv în favoarea ucrainenilor. În timpul războiului, Erdogan a jucat, în esență, un joc dublu. Pe de o parte, el a furnizat arme Ucrainei, trimițând drone armate care au ajutat rezistența împotriva Rusiei. Erdogan a acționat, de asemenea, ca intermediar între Moscova și Kiev în discuțiile pentru a permite transporturilor de cereale să părăsească porturile ucrainene.
Pe de altă parte, Turcia menține legături strânse cu Rusia, iar Erdogan are o relație strânsă cu președintele rus, Vladimir Putin. Într-adevăr, acele legături s-ar fi putut adânci de la începutul războiului, pe măsură ce aliații occidentali ai lui Erdogan s-au grăbit să împingă Moscova înt-o criză economică Turcia și-a intensificat relația comercială cu Rusia.
Între ianuarie și iulie 2022, valoarea exporturilor rusești către Turcia s-a situat la 32 de miliarde de dolari, reprezentând 15% din toate importurile turcești.
Pe măsură ce Occidentul întrerupe legăturile cu Rusia, Turcia se numără printre țările care au stimulat importurile de energie din Rusia, urmărind resursele ieftine pe măsură ce propria economie cedează.
Livrările de motorină din Rusia către Turcia, de exemplu, au crescut cu 25% anul trecut, la peste 5 milioane de tone. Între timp, exporturile turcești către Rusia au crescut cu 45% în 2022.
Având în vedere criza economică dificilă în care se află acum Turcia, un nou lider s-ar lupta să rupă toate legăturile cu Rusia. Dar abordarea post-Erdogan s-ar schimba probabil, Ankara distanțându-se de Moscova și intensificându-și asistența pentru Ucraina.
Nikhil Kumar, editor GRID.
