Belleville: Cât de bine se pot înţelege oamenii între ei.
Bellville, o lecţie despre cum oamenii pot să trăiască împreună, în armonie.
Sunt fermecată de cartier. Atâta spirit cosmopolit, o senzaţie de libertate fără prejudecăţi, fără snobism, fără aerul acela uşor închipuit pe care-l găseşti lesne în cartierele scumpe… Găseşti de toate – de la miresme creole la dezlănţuirea diversităţilor chinezeşti, de la mâncăruri turceşti şi afgane la buticuri africane, de la tot ce înseamnă Maghreb la sonuri columbiene sau braziliene, de la turişti nemţi şi olandezi pozându-se în faţa casei legendarei Edith Piaf la verdele atotstăpânitor de pe colina transformată în parc cu alei şi arteziene.
Aici a copilărit legendara, impresionanta Edith Piaf
Bellville e o lume întreagă. Parcă nici n-ai avea nevoie să ieşi din murmurul ei, piperat cu solouri de chitară sau de bajo.Colorat cu grafitti vesele sau agresive, disperate sau teribiliste. De la pensionari modeşti la adolescenţi rebeli, de la mame cu copii în landouri la hipsteri, rockeri şi tot felul de practicanţi ai noilor valuri, toată lumea trăieşte într-o amplă toleranţă aproape înduioşătoare.Un turnuleţ al lui Babel.
Copii din toate rasele se fugăresc pe esplanade de parcă nu ar fi aflat încă nimic despre dezbinare.În vitrina de la Librairie,decolorată de soarele verii, cartea Tetes de turques ,un webdoc despre discriminarea femeilor în Turcia lui Erdogan…
Un cartier cu multe afaceri turceşti , în vitrina Librăriei tronează însă cartea despre discriminarea femeilor în Turcia…
Doar nişte afişe zdrenţuite, pe ziduri, mai amintesc opţiunile votanţilor la apusele alegeri. Evident stânga, Melenchon, propunerile arondismentului 20. Şi senzaţia că nimic nu ţi se impune de fapt, nu ţi se vâră sub piele,nu ţi se recomandă insidios în privinţa judecăţii, a principiilor, a ceea ce se cheamă aspru, ideologie. Belleville a fost decorul unor filme celebre, pe aici se mişcă personajele fantomatice din două romane ale autorului meu preferat, Romain Gary. Aici turiştii urcă fără să crâcnească şi să facă nazuri ( căci priveliştea.. trebuie meritată!) să vadă hăt în zare, tot Parisul la picioarele lor şi dacă ajungi chiar în susul străzii şi dacă eşti un pic miop, ai impresia că vei ajunge rostogol şi vei da cu capul de Tour Eiffel…
Când vremea e schimbăcioasă (şi asta se întâmplă foarte des) ai parte de străluminări aurii scurte când peisajul se aureşte, apoi de câţiva stropi reci, de lumina aburoasă deasupra bazinelor cu apă sau de căldura de plumb dinspre faţadele şi acoperişurile înconjurătoare.
Iar cartierul freamătă -căci a fost mereu, de zeci de ani al imigranţilor, al muzicanţilor, al antilezilor, africanilor şi asiaticilor, al celor care iubesc cuvintele, poveştile conviviale la un pahar de pastis sau de cidru.Parizian până-n plăsele şi cosmopolit asemeni.
lecţia acestui cartier parizian este : „Lasă-i pe alţii să trăiască dacă vrei şi tu să trăieşti. Acceptă-l pe celălalt aşa cum e el, cu obicieurile, îmbrăcămintea şi gusturile lui muzicale sau culinare.”
Aici a copilărit emblematica Edith Piaf si Maurice Chevalier şi-a legat numele de acest loc al Parisului, aici era micul salon de coafură al mamei scriitorului Georges Pernac, aici s-a turnat „Un petit gars de Menilmontant „ şi ecranizarea după „Spuma zilelor „ a lui Boris Vian.
Aici se mişcă personajele din „ Dincolo de această limită, biletul dumneavoastră nu mai e valabil” al lui Romain Gary.
Şi tu însuţi mişti ca într-un muzeu ciudat, colorat şi ameţitor. Dar lecţia principală este aceea a toleranţei.
Lasă-i pe alţii să trăiască dacă vrei şi tu să trăieşti. Acceptă-l pe celălalt aşa cum e el, cu obicieurile, îmbrăcămintea şi gusturile lui muzicale sau culinare.
Un raport anual privind încălcările drepturilor omului în Turcia a dezvăluit 3.362 de morți și 3.534 de incidente de tortură sau maltratare în 2020, dintre care 1.855 au loc în închisori
Președintele Asociației Turce a Restaurantelor și Divertismentului (TURYID), Kaya Demirer explică că din aproximativ 100.000 de restaurant care angajează aproape două milioane de persoane în țară, 10% dintre ele nu se mai pot deschid niciodată după primul val al pandemiei COVID-19.
Potrivit lui Nate Schenkkan, expulzările ilegale „nu se vor sfârși niciodată, atât timp cât Erdogan este la putere. Aceasta este o prioritate atât de mare pentru ei, încât vor sacrifica alte obiective de politică externă. ”