Academia Română: Augustin Buzura – Una dintre marile conștiințe ale poporului român.
Academia Română își exprimă profunda tristețe față de dispariția lui Augustin Buzura și aduce un omagiu activității sale scriitoricești. „Membrii Academiei Române au primit cu mare tristețe vestea plecării confratelui lor academicianul Augustin Buzura. Comunitatea academică, viața culturală din România și societatea românească suferă astfel o grea și de neînlocuit pierdere”.
Prin moartea lui Augustin Buzura „cultura română pierde un mare prozator, un caracter, un om moral, un om de atitudine”, se arată în comunicat.
Augustin Buzura, originar din Maramureș (născut la Berința, pe 22 septembrie 1938), „a fost una dintre marile conștiințe ale poporului român, model de demnitate și curaj, ce a denunțat în opera sa abuzurile și absurditatea regimului comunist din România. Romanele sale sunt opera unui scriitor de un deosebit rafinament intelectual, cu o pătrunzătoare capacitate analitică”, amintesc reprezentanții Academiei.
Augustin Buzura a fost, adaugă aceștia, și un publicist pasionat, cu un dezvoltat spirit civic.
„Scriitorul și-a pus talentul literar, vreme de peste o jumătate de secol, în slujba valorilor libertății și demnității umane, cultivate cu mijloacele artei și culturii. A fost, din această perspectivă, unul dintre cei mai mari intelectuali români care a crezut în rezistența civică prin cultură”, se mai arată în comunicat.
Prozatorul a fost redactor-șef al revistei literare „Tribuna” din Cluj, președinte al Fundației Culturale Române și președinte al Institutului Cultural Român, director al revistei „Cultura”, toate instituții fundamentale pentru promovarea și stimularea culturii române, precizează Academia Română.
Absolvent al Liceului „Gh. Șincai” din Baia Mare și al Facultății de Medicină Generală din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca, specializat în psihiatrie, Augustin Buzura a renunțat la cariera medicală în favoarea literaturii și publicisticii.
A debutat editorial la 25 de ani cu volumul de povestiri „Capul Bunei Speranțe”, urmat de volumul „De ce zboară vulturii?”, ambele publicate în anii imediat următori „obsedantului deceniu” (1963, respectiv 1967). Au urmat volumele „Absenții” (1970), „Fețele tăcerii” (1974), „Orgolii” (1977), „Vocile nopții” (1980), „Refugii” (1984), „Drumul cenușii” (1988), „Recviem pentru nebuni și bestii” (1999), „Teroarea iluziei” (2004), „Raport asupra singurătății” (2009). Între 2013-2014 i-au fost tipărite primele patru romane din seria „Opere complete”.
„Creația sa, demistificatoare și incitantă prin subtilitatea analizei psihologice, prin seriozitatea și gravitatea expresiei, a cunoscut încă de la început recunoașterea criticii literare și simpatia publicului. Romanele sale au cunoscut tiraje uriașe și nenumărate reeditări în țară și străinătate, fiind unul dintre cei mai iubiți și admirați scriitori români. A primit de 4 ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1970, 1974, 1980, 1984), Premiul ‘Ion Creangă al Academiei Române’ (1977), Premiul Opera Omnia al revistei ‘Convorbiri Literare'”, spun reprezentanții Academiei.
Romanele lui Augustin Buzura au fost traduse în franceză, engleză, germană, chineză, suedeză, maghiară, poloneză, rusă, portugheză, slovenă, japoneză, spaniolă și a tradus, la rândul său, literatură germană, maghiară, franceză, spaniolă, poloneză, rusă, chineză, slovenă.
A fost președinte al Filialei Române a Asociației de Cultură și Știință Europeană cu sediul la Roma, membru fondator al Fundației Culturale Europene „Gulliver” din Amsterdam, membru în comitetul director al Centrului Euro-Atlantic. Doctor Honoris Causa al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (1997), al Universității de Nord din Baia Mare (2010), al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca (2014). Membru de onoare al Academiei Româno-Americane (2000), membru al Academiei Braziliene de Litere (2001), membru al Academiei Latinității (2001), membru corespondent al Sudosteuropa Gesellchaft, Germania (2001).
A fost decorat cu Ordinul național „Pentru Merit” în grad de mare cruce (2000), cu Ordinul brazilian „Rio Branco” în grad de comandor, cu Ordinul mexican „Vulturel Aztec” și cu multe alte premii și medalii naționale și internaționale.
Pe 3 iulie 1990 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular pe 12 martie 1992.
