[By Michael Rubin]
O bombă, despre care se presupune că a fost pusă de către o ramură militantă a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), a explodat în fața unui tribunal din Izmir, omorând cel puțin două persoane. Atacul terorist este doar un altul dintr-un șir de atacuri care demonstrează colapsul capacității Turciei de combatere a terorismului în urma epurărilor politice ale președintelui Recep Tayyip Erdogan.
Lui Erdogan îi place criza. El a descris lovitura de stat avortată din 15 iulie ca fiind „un dar de la Dumnezeu.” De atunci, el a lansat și a extins legile de urgență și a curățat zeci de mii de inamici politici.
El este, de asemenea, alergic la critici. Jurnaliștii, fie dau vina pe dușmanii lui Erdogan, sau ajung în închisoare. De când a început campania de teroare, Erdogan a arestat mai mulți jurnaliști decât teroriști.
Legea marțială și un viraj spre Rusia și China nu vor revigora economia Turciei; acestea doar vor provoca o scufundare mai adâncă.
De luni de zile, avem o confruntare evidentă între Erdogan și armata Turciei. Dogu Perincek, un ultranaționalist maoist, deține o bază de putere în rândul ofițerii superiori. Erdogan a încercat aparent să erodeze influența lui Perincek prin readucerea la putere a islamiștilor epurați și în același timp prin construirea propriei sale miliții personale sub masca SADAT, o companie de securitate privată de formare a grupărilor paramilitare al cărei președinte, generalul Adnan Tanriverdi, a fost numit de Erdogan în funcția de consilier militar al său.
Erdogan a lucrat cu Perincek pentru a curăța dușmanii lor reciproci: liberalii, kurzii și adepții lui Fethullah Gulen. Unde cei doi s-au contrazis cel mai proeminent este noua constituție, pe care Erdogan o dorește să îi confirme puterile sale dictatoriale.
Întrebarea este dacă cei doi ar putea îngropa temporar securea războiului prin ajungerea la un acord de a orienta Turcia permanent mai mult spre Rusia. Perincek a denigrat de o lungă perioadă de timp NATO și a cerut legături mai strânse între Ankara și Moscova. Îmbrățișarea recentă de către Erdogan a Rusiei ( „Închideți Incirik” este un trend în acest moment pe Twitter-ul turc și ziare turcești proeminente dau vina pe Statele Unite ale Americii pentru atacurile recente) a ajuns la mâinile Rusiei.
În cazul în care Erdogan continuă lupta sa împotriva lui Perincek, Turcia se îndreaptă spre o altă lovitură de stat, asasinate politice, sau război civil. Dacă el apelează la un armistițiu cu Perincek, atunci nu mai există nici un impediment pentru Erdogan să declare legea marțială și să angajeze întreaga forță a armatei să lupte împotriva tuturor celor care ar sta în calea lui Erdogan. Legea marțială, cu toate acestea, nu este un glonț magic:
Erdogan este ca Putin. Ambii lideri pot considera ca îl pot folosi pe celălalt și manevra pe cealalt. Dar Putin este mai inteligent decât Erdogan. Liderul turc ar trebui să se întrebe: Oare el chiar poate dejuca planurile lui Putin?
Ar putea Putin sa îl folosească pe Perincek împotriva lui Erdogan fie prin sprijinirea unei lovituri de stat sau prin asasinarea liderului turc sau colaboratorilor săi apropiați?
Perincek și-a declarat opoziția față de noua constituție. Ar putea el coopera pentru legea marțială, chiar dacă aceasta ar însemna ca Erdogan să continue să treacă noul pact prin parlament?
Erdogan își păstrează sprijinul a jumătate din țară, mulți dintre cei care sunt musulmani conservatori și adepți ai Islamului politic.
Incitând ura religioasă și intoleranța de mai mult de un deceniu, Erdogan nu va fi probabil în măsură să țină în frâu acei constituenți, chiar dacă cererile acestora devin inoportune politic.
Erdogan a apăsat pe trăgaci asupra kurzilor. El nu numai că s-a îndepărtat de discursurile de pace dar, de asemenea, a arestat liderii kurzi aleși în mod democratic. Multe orașe kurde astăzi seamănă cu Alep; numai represiunea împotriva mass-media atât externă, cât și internă, a temperat acest ultraj. Legea marțială nu va rezolva această problemă. Ea doar va transforma partiția psihologică a Turciei în diviziune fizică.
Deci, ce poate face Turcia pentru a se îmbunătăți?
Legile de urgență creează dependență, dar acestea nu vor aduce mai multă stabilitate în Turcia decât au făcut-o în Siria.
De asemenea, cenzurarea presei nu este nici ea înțeleaptă. Evitarea responsabilității rareori îmbunătățește calitatea guvernării.
Forța militară va agrava, mai degrabă decât sî poată rezolva, polarizarea societății. Statele Unite pot continua fără Turcia, iar NATO, să nu mai vorbim
de Uniunea Europeană, ar fi mai bine fără Turcia în forma lui Erdogan. În cazul în care Erdogan vrea să danseze cu Putin, turcii vor avea de suferit.
Legea marțială va împinge Turcia în continuare în mocirlă. Pur și simplu spus, nu există nici un substitut pentru statul de drept și democrație, chiar idealurile cărora Erdogan le-a întors acum spatele.
