România deține 0,3% din capacitatea totală de rafinare la nivel mondial, anul trecut ocupând locul 22 în zona Europa-Eurasia, cu o capacitate de rafinare de 246.000 de barili/zi.
Primele trei locuri, în funcție de capacitatea de rafinare, sunt ocupate, în regiune, de Federația Rusă, cu o capacitate de 6,428 milioane barili pe zi, în 2015, Germania — 2,032 milioane barili și Italia — 1,915 milioane barili, conform statisticilor British Petroleum.
Capacitatea de rafinare la nivel mondial a fost, anul trecut, de 97,227 milioane barili pe zi, în Uniunea Europeană aceasta ridicându-se la 14,124 milioane barili/zi.
În primele opt luni ale acestui an, producția de produse petroliere a României a totalizat 8,44 milioane tone, conform datelor Institutului Național de Statistică. La finele lunii august, în stocuri se aflau 92.000 tone benzină, 348.000 tone motorină și 37.000 tone păcură. Exporturile de produse petroliere s-au cifrat, în perioada menționată, la 3,387 milioane tone.
Proiectul Strategiei energetice a României, publicat recent de Ministerul Energiei, semnalează că, în pofida diminuării numărului de rafinării operaționale, România are o capacitate de prelucrare a țițeiului mai mare decât cererea internă de produse petroliere. Rafinăriile românești, care achiziționează producția națională de țiței și importă circa două treimi din necesar, au în prezent o capacitate operațională de 12 milioane tone/an. :”România a cunoscut, în ultimii ani, o scădere a activității de rafinare, urmând tendința de pierdere de competitivitate a industriei europene a rafinării, pe fondul prețului relativ ridicat al energiei în UE față de țările competitoare și al costului rezultat din reglementările europene de reducere a emisiilor de CO2 și de noxe”.
„Cererea de produse petroliere depinde în special de evoluția sectorului transporturilor. În ultimul deceniu, ca urmare a reglementărilor tot mai stringente, tehnologia a evoluat către motoare cu ardere internă de eficiență crescută. În paralel, la nivel mondial are loc diversificarea modului de propulsie a autovehiculelor, prin utilizarea biocarburanților, a gazului natural și biogazului, dar și a energiei electrice și, marginal, a hidrogenului”,
Totuși, deși importator net de țiței, România exportă produse petroliere în regiune și există condiții favorabile pentru păstrarea nivelului actual de activitate în sectorul de rafinare, cel puțin până în 2030.
Proiectul strategiei energetice subliniază că, în România, consumul final de produse petroliere înregistrează evoluții puternic divergente de la scenariu la scenariu. În Scenariul Optim, este preconizată o scădere continuă a consumului de la 79 TWh în 2030 la 70 TWh în 2040 și doar 55 TWh în 2050. Pe de altă parte, Scenariul de Referință estimează un nivel staționar, situat în jurul nivelului de 93 TWh în varianta de preț mic al combustibililor, în vreme ce ultimul scenariu prevede cea mai accentuată scădere, până la nivelul de 35 TWh în 2050. Evoluția este determinată de ritmul diferit de creștere a ponderii electromobilității în transportul rutier, în funcție de scenariu.
Se estimează că producția de țiței își va continua tendința de scădere lentă între 2030 și 2050, de la 22 la 13 TWh (1,93 la 1,15 milioane tep). În scenariul ambițios de decarbonare combinat cu prețuri mici ale petrolului, producția de țiței cunoaște un punct de cotitură în 2035, începând de la care are loc o scădere abruptă către zero.Agerpres.
