Turcia va merge la urne pentru a-și alege președintele și membrii parlamentului pe 14 mai, într-un scrutin istoric, fiind considerate cele mai importante alegerile la nivel mondial din anul 2023.
Poporul turc îl va alege fie pe președintele în exercițiu, Recep Tayyip Erdoğan, care este la putere din 2003, fie pe liderul principalului partid de opoziție CHP, Kemal Kılıçdaroğlu, care candidează în calitate de candidat comun al unui grup de șase partide.
Erdoğan reprezintă o tulpină islamistă din ce în ce mai autoritara și populistă, în timp ce Kılıçdaroğlu reprezintă un sistem parlamentar democratic orientat spre vest, modernist și pluralist.
Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, Erdoğan pare vulnerabil și se confruntă cu cea mai grea provocare a sa. Potrivit tuturor sondajelor de opinie, Kılıçdaroğlu pare să fie lider, iar odată invincibilul Erdoğan este în urmă.
Economia merge prost, cu o inflație uluitoare de peste 100%, iar cutremurul devastator, care a ucis peste 50.000 de oameni și a scos la iveală slăbiciunea sistemului prezidențial, a erodat sprijinul pentru Erdogan și pentru conducerea sa islamistă și autoritară.
Poate Erdogan preda puterea în mod pașnic?
Orice candidat care poate obține mai mult de 50 la sută din votul prezidențial pe 14 mai este câștigătorul absolut. În caz contrar, cursa va avea loc două săptămâni mai târziu.
Cu toate acestea, există deja îngrijorări cu privire la faptul dacă alegerile vor avea loc în siguranță și dacă Erdoğan va fi dispus să cedeze puterea lui Kılıçdaroğlu în mod pașnic, după mai bine de 20 de ani de mandat.
Există unele semne de întrebare când vine vorba despre posibilitatea ca Erdoğan să-și transfere puterile dacă pierde alegerile, iar Uniunea Europeană ar trebui să fie vigilentă, deoarece Turcia joacă un rol esențial în regiunea sa.
Alegeri democratice sau o „Lovitură politică”?
Adresându-se mulțimilor săptămâna trecută, controversatul ministru de interne, Süleyman Soylu a numit deja alegerile o „tentativă de lovitură politică” a Occidentului împotriva guvernului lui Erdogan.
Imediat după declarațiile sale, consilierul șef al președintelui, Mehmet Uçum, a mai spus că o schimbare a guvernului pe 14 mai ar însemna o „lovitură de stat” împotriva „independenței depline a Turciei”.
Între timp, vorbind la un miting din Ankara, Erdoğan a acuzat principalul partid de opoziție, CHP, că a căutat sprijinul „teroriştilor”.
„Va fi ales președinte cu sprijinul lui Kandil. Oamenii mei nu vor da niciodată această țară unui om care va fi ales cu sprijinul lui Kandil”, declară Erdoğan. „Kandil” este un munte din nordul Irakului unde gruparea kurdă PKK, recunoscută ca organizație teroristă de UE, SUA și ONU, are sediu.
Prin „Kandil și teroriști”, Erdoğan se referea la HDP (Partidul Democrat al Poporului), partidul pro-kurd care, într-o demonstrație de sprijin pentru Kılıçdaroğlu și CHP, nu și-a prezentat propriul candidat la alegerile prezidențiale.
Aceste remarci sunt văzute ca semnale că Erdoğan va găsi o scuză pentru a nu-și preda imensele puteri în regimul său autoproclamat de un singur om.
2019: Erdogan pierde și anulează alegerile
Și în ceea ce privește siguranța urnelor, CHP are amintiri proaste. În 2019, când candidatul CHP, Ekrem İmamoğlu a câștigat alegerile municipale din Istanbul cu o marjă îngustă, Consiliul Electoral Suprem (YSK), ai cărui membri sunt numiți cu toții de Erdogan, a anulat alegerile invocând afirmații de fraudă care nu au fost niciodată coroborate.
Alegerile municipale au fost reluate, iar İmamoğlu și de data aceasta, a câștigat.
Populism islamist
În urma tentativei eșuate de lovitură de stat din iulie 2016 (ale cărei detalii sunt încă neclare), Erdoğan a dus țara la un referendum pentru a decide asupra unui sistem prezidențial unic.
Referendumul, care a fost desfășurat în conformitate cu regulile stării de urgență, a votat „da”, dar la muchie de cuțit.
De asemenea, YSK a anunțat că va număra drept valabile 2,5 milioane de voturi care nu au ștampila oficială pe ele.
În timp ce CHP a respins rezultatul și a dus rezultatele în instanță, Consiliul Europei (CoE) și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) au sugerat că acele 2,5 milioane de voturi ar fi putut fi manipulate în favoarea lui Erdogan.
În ciuda obiecțiilor și a dovezilor puternice că votul ar fi putut fi fraudat, YSK a anunțat că rezultatul referendumului este valabil.
Aproape 2 milioane de investigați pentru terorism
Din 2017, sub sistemul prezidențial, Erdoğan a deținut puterea absolută și a devenit din ce în ce mai autoritar.
Potrivit ONG-ului Centrul pentru Libertate din Stockholm, un total de 1.768.000 de investigații au fost lansate în Turcia privind acuzațiile de apartenență la o organizație teroristă armată între 2016 și 2021.
Turcia nu este o țară liberă
Freedom House a anunțat că Turcia „nu este liberă”, cu un scor de 32/100 în 2022.Raportul anual al grupului a menționat că libertatea internetului a continuat să scadă pentru al patrulea an consecutiv și mii de utilizatori online, inclusiv membri ai opoziției politice, s-au confruntat cu acuzații penale pentru activitățile lor pe rețelele sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat că Turcia se află în fruntea listei țărilor cu cauze în așteptarea judecății, cu aproape 20.100 de cereri în 2022, corespunzând 26,9% din total.
Potrivit World Press Freedom Index publicat miercuri de Reporters Without Borders (RSF), Turcia, împreună cu Tadjikistanul și India, au coborât de la a se afla într-o „situație problematică” la cea mai de jos categorie și acum ocupă locul 165 din 180.
RSF a constatat că domnia lui Erdogan a intensificat persecuția împotriva jurnaliştilor în perioada premergătoare alegerilor programate pentru 14 mai. „Turcia închide mai mulți jurnaliști decât orice altă democrație”, se arată în raportul RSF.
Apel către Europa!
Pe 14 mai, Turcia va alege fie democrația, fie mai multă represiune sub conducerea autoritar islamistă-populist a lui Erdogan.
Instituțiile europene, și anume UE, CoE și OSCE, ar trebui să facă tot posibilul pentru alegeri libere și corecte și să-l avertizeze pe Erdoğan că vor exista consecințe grave dacă voturile sunt fraudate și legitimitatea alegerilor este pusă sub semnul întrebării.
În caz contrar, Europa ar trebui să se pregătească pentru încă cinci ani de conducere a lui Erdogan, care este probabil să fie și mai represivă, dezbinătoare și mai autoritar decât înainte.
SELÇUK GÜLTAŞLI/ EUOBSERVER.COM