Mare lucru și umorul! Se zice că face parte și el din specificul național! Există umorul englezesc, cel scoțian, umorul franțuzesc și cel belgian (ironizat evident de francezi) și tot așa, probabil există un fel de simț al umorului pentru mai fiecare popor,ba chiar al fiecări zone căci umorul ardelenesc e altfel decât cel moldovenesc și tot așa… după cum există și un fel de numitor comun, umorul general, cel pe care-l percepe mai toată lumea. Evident lumea care are …simțul umorului. Umorul evreiesc este o joacă de-a râsu-plânsu, o capacitate de autoironie continuă și o soluție de trecut peste greutăți și praguri ale existenței…
Umorul românesc se pare că e unul doldora de sugestii subtextuale, de asociații de idei și că mizează de foarte multe ori ba pe semantică ba pe imaginarul colectiv.Umorul românesc pus în chenar aurit de Caragiale și apoi adus la zi de Teodor Mazilu ori Băieșu, tras în epigramă de Cincinat Pavelescu sau așezat în desen de incomparabili precum Mihai Stănescu, Eugen Mihăescu ori Ando…
Oricum, o bună lecție de umor (am primit-o evident ca nuște școlari în pragul vacanței, râzând cu gura până la urechi) ne-a oferit seara intitulată ”O sută de ani de umor românesc”, în care s-au duelat simpatic, epigramiștii și caricaturiștii, avându-i drept protagoniști veniți din țară pe Laurențiu Ghiță (mare specialist într-ale epigramelor, autor și editor de revistă ),un pasionat și un promotor al genului și pe tânărul caricaturist ( aș zice eu, umorist )brăilean, Costel Pătrășcan. Ideile haioase, pișcătoare, nostime sau hilare, asociațiile de idei, ironia ascuțită și hazul de necaz, ideea scăpărătoare declanșată de spritul său ascuțit, inteligență vie și observație asociativă, toate astea vin către el cu o naturalețe totală.
Calitatea primă a umorului practicat de el este firescul.Căci totul, tot ce poate să îi cadă sub privire, de la politică la fapt divers, de la subiect sacrosant la subiect de stradă, se transformă în pretext de desen așezat pe hârtie, sau pe tricou, sau pe cană sau cine știe, pe manșeta cămășii ( în fine,asta poate că încă nu a încercat). Cert este că o năvală de zâmbet îi
însoțește trecerea prin viața cea de toate zilele, iar Pătrășcan își poartă succesul ca pe-o coroniță cu flori de câmp. Conștient de faptul că ele se pot iute ofili dar și conștient de faptul că ele se găsesc peste tot și le poate împrospăta când vrea, cu condiția să fie atent la viața de zi cu zi.Ceea ce el chiar face.
Evenimentul găzduit de ICR Tel Aviv la propunerea inventivului președinte al Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, gazetarul și editorul Dragoș Nelersa și cu participarea caricaturisului Andy Ciocoiu, a creat o sare de bine, o fraternitate, o plonjare în cei o sută de ani de umor românesc, în relația de prietenie și comunicare, esențială în lumea de azi.
(Cleopatra Lorințiu)
