Jurnaliștii turci își ascund identitatea pe măsură ce guvernul înăsprește aderenta pe mass-media după tentativa de lovitură de stat
„Ne temem să scriem. Ne este frică să vorbim. Niciodată până acum nu ne-a fost atât de frică de cuvinte și repercusiunile lor”, spune aclamata autoare turcoaică Elif Shafak, descriind ceea ce se petrece cu un scriitor sau un jurnalist în Turcia de astăzi, în Financial Times din 27 septembrie.
In timp ce ea a avut curajul exprimării deschise a opiniilor, colegii ei îşi ascund din ce în ce mai des identitatea lor reală, temându-se de înrăutăţirea continuă a situaţei şi a persecuțiilor guvernamentale.
Pe data de 30 septembrie, Al-Monitor a publicat un articol scris de „un corespondent din Turcia”, cu privire la scurgerea recenta de informaţii din e-mailuri trimise de pe conturile personale ale ministrului turc al Energiei Berat Albayrak, care este, de asemenea, ginerele președintelui Recep Tayyip Erdogan. Conturile de e-mail ale ministrului au fost sparte în urmă cu câteva luni.
Corespondentul anonim a spus ca au fost făcute afirmații care indică faptul ca cel mai mare trust media din Turcia, Doğan Media Group, a îngenunchiat în fața președintelui și că propriul său CEO a lucrat din greu pentru a se asigura că știrile și articolele de opinie sunt în concordanță cu dorințele guvernului.
Dintr-unul dintre e-mailurie „scurse” şi ajunse pe surse, se deduce că CEO-ul grupului Doğan a făcut mari eforturi pentru a exercita presiuni asupra unui reporter de la ziarul principal al grupului Doğan-Hürriyet.
Descrierile făcute pe acel site popular, ajută la identificarea scriitorului. „Deja spune destule despre ce s-ar putea întâmpla jurnaliștilor care scriu numai despre lucruri acuzatoare, să nu mai vorbim de cei care sunt vectori de opinie critică despre guvern: „Uneori, Al-Monitor ascunde semnătura corespondenților noștri pentru protecția autorilor noștri. „
Jurnaliştii care îşi asumă riscul de a fi la vedere sunt tot mai rari în urma tentativei de lovitură de stat din 15 iulie, o perioadă aspră în cursul căreia au fost închise 180 de organe massmedia și 130 de jurnaliști, precum și alte 32.000 de persoane au fost puse dupa gratii.
Libertatea mass-media a fost întotdeauna controversată în Turcia, dar închiderea în masă a ziarelor și a posturilor de televiziune este de dată recentă.
Jurnaliştii care îşi asumă riscul de a fi la vedere sunt tot mai rari în urma tentativei de lovitură de stat din 15 iulie, o perioadă aspră în cursul căreia au fost închise 180 de organe massmedia și 130 de jurnaliști, precum și alte 32.000 de persoane au fost puse dupa gratii.
Nouă articole au fost publicate de Al-Monitor, fără semnătură, in perioada august 2014 – iulie 2016, în conformitate cu arhiva publica a site-ului. Cu toate acestea, scriitori anonimi au prezentat două articole doar din 20 iulie si pana acum.
TR724, o platformă de știri online, recent fondată, considerată a fi succesorul fostului cotidian Zaman, aparținând mișcării lui Gülen, pare a publica articole sub pseudonime acum.
În timp ce masthead-ul său afirma ca site-ul a fost fondat „de către un grup de jurnaliști prin propriile lor mijloace,” aproape toți editorialiștii și editorii sunt persoane brand-noi, daca nu proaspăt absolvenți, cu nici un articol semnat în arhivele web.
Un alt „grup de jurnaliști” este responsabil pentru publicațiile Turkey Purge, o platformă care, conform propriei descrieri”, monitorizează abuzurile privind drepturile omului, infracțiunile din ură și discursurile împotriva dizidenților politici în represiunea de după lovitura de stat din Turcia.”
Editorii Turkey Purge nu îşi dezvăluie nici numele și nici identitatea lor reală, din cauza a ceea ce ei numesc: „motive evidente.”
„Da, poate că nu suntem preocupați de viața noastră, dar fiecare dintre noi are încă o familie.”
Se pare că publicatia- sora a cotidianului Zaman (Time), versiunea sa în limba engleză- cotidianul zilnic Today’s Zaman, este, de asemenea, din nou activa, dar sub un alt nume: Turkish Minute.
Turkish Minute, se autodescrie la rubrica „ Cine Suntem”, astfel: „Din cauza opresiunii fără precedent din Turcia, jurnaliștii aflați în exil nu scriu sub numele lor proprii într-un efort de a-i proteja pe cei dragi de acasă „. Autorul acestui articol preferă să rămână anonim din același motiv.
Există, desigur, încă jurnaliști care scriu sub numele lor reale, deși foarte puțini.
Dar ei recunosc că au fost forțați să-si schimbe limbajul pentru a scăpa de persecuție, așa cum editorialistul Cumhuriyet (Republica) Asli Aydıntașbaș a dovedit într-un articol recent din The Washington Post: „De anul trecut, mă aflu într-un curs de dezvoltare intuitiva a unui set de tehnici de supraviețuire pentru a fi în măsură să continui sa scriu în Turcia. Președintele turc și familia sa nu cunosc limite. ”
