Familia Demir din provincia turcească Erzurum este una dintre zecile familiile care au suferit represiunile guvernului lui Erdogan, după lovitura de stat eșuată din 2016.
Fatma Demir a povestit într-un interviu pentru Bold Medya, evenimentele tragice prin care a trecut familia ei. Aceasta, alături de opt membrii ai familiei, inclusiv nepotul ei de patru ani , au fost puși după gratii, sub acuzații de terorism.
După ce pașaportul ei și a soțului ei, Mevlüt au fost declarate invalide, familia se așteptase la un dezastru. 5 dintre membrii familiei au fost arestați în același timp ca parte a arestărilor în masă împotriva membrilor mișcării Gülen.
„Fiul meu, Onur, nora mea, fiica mea Esra, ginerele meu Mahmut ne-au vizitat. Poliția a intrat brusc în casa noastră. A trebuit să stăm șase ore fără să avem voie să ne mișcăm. Nici măcar nu mi-au permis să scot lapte din frigider pentru nepotul meu. În acea perioadă soțul și fiica mea erau afară. Ne-au arestat. Polițiștii i-a spus supraveghetorului lor la telefon <<Am găsit o comoară>>” a relatat Fatma, pentru reporterii Bold Medya.
Inițial, cei cinci fost în custodia poliției timp de 11 zile, urmând să fie chestionați timp de patru ore și jumătate. Apoi, autoritățile turce au emis un mandat de arestare împotriva tuturor și i-au distribuit în închisori din trei orașe diferite.
„Am avut doar lucrurile pe care le purtam”
După ce familia a intrat în închisoare, nu era nimeni care să le aducă haine sau bani în centrul de detenție.
„Am fost dus în închisoarea Denizli. Nu a fost nimeni care să-mi aducă haine sau bani. Toți aveam aceleași probleme.Purtam haine albastre. Îmbrăcămintea albastră și verde a fost interzisă în închisoare. Gardienii mi-au cerut să-mi dau jos hainele. Chiar dacă am spus că nu am alte haine, au insistat.” a spus femeia.
„Mi-au dat numai pastile și nu rețeta.”
Fatma Denir nu a avut nicio vizită la centrul de detenție, după două luni de închisoare, fiica ei a fost și ea adusă închisoare.
„Într-o zi, ușa celulei s-a deschis și am văzut-o pe fiica mea. Ne-am îmbrățișat imediat. Toată lumea din celulă plângea. Ea a spus că și soțul meu a fost arestat. Am început să am frisoane pe partea stângă. Așa, că medicul din închisoare mi-a dat medicamente foarte puternice. Nu știu ce medicamente sunt. Mi-au dat numai pastile și nu rețeta. Toți cei din celulă au întrebat ce se întâmplă cu mine.”
Ulterior, femeia a aflat că același medicament sunt folosit pentru a calma persoanele care sunt foarte agresive și atacă tot ce este în jurul lor. În închisori se obișnuiește ca deținuții să primească medicamente greșite pentru stopa unele funcții ale creierului.
“Eu, fiica mea și nepotul meu Levent eram în aceeași celulă. Soțul și ginerele meu se aflau într-o altă celulă. Fiul meu și celălalt ginere al meu erau în închisoarea din Muğla. Fiica mea era în închisoarea Aydın. Este posibil să fi făcut cereri de sute de ori pentru ca fiul meu, Onur să fie transferat în aceeași închisoare cu tatăl său. După ce sentința fiului meu a fost confirmată de instanța de casare, el a fost transferat într-o altă celulă. Venele din capul soțului meu erau blocate și nu mai putea fi operat pentru că era în închisoare.”
Fiul Fatmei a cerut să vorbească cu directorul închisorii, a fost dus de o echipă în sala de tortură.
“Fiul meu nu ne-a spus totul, dar ofițerii l-au dezbrăcat și l-au încătușat cu mâinile la spate. Picioarele i-au fost încătușate. Apoi a trebuit să stea pe stomac ore întregi până l-au eliberat. Voia doar să-i spună tatălui despre boala tatălui său.”
Distrugerea proprietăților familiei Demir
De-a lungul timpului, proprietatea familiei Demir este confiscată de stat sau distrusă de către rezidenții locali. Familia dobândise o proprietate nouă, de aproximati de 23.000 de metri pătrați, cu piersici plantați pe o suprafață de 5.000 de metri părtrați.
“Am fost doar capabili să culegem piersici de acolo o singură dată. Când ginerele meu a fost eliberat, am decis să culegem piersici de acolo. Copacii erau dispăruți. Vecinul nostru a distrus toți copacii cu tractorul său pentru a-și face propriul câmp acolo. Locuitorii s-au întâlnit în cafeneaua satului și au spus că <<această casă, această proprietate aparține teroriștilor. Hai să o ardem.>> Au spart geamurile casei noastre și au intrat. “”
Mai mult, clădirea de birouri a fost confiscată, casa a lor a fost vândută și chiar dacă nu au avut venituri a trebuit să plătească 10.000 lire impozit pe venit și 8.000 lore TVA.
“Deoarece nu am putut plăti acest lucru la timp, trebuie să plătim acum 35.000 de taxe, pe amintirea unor proprietăți. Nu putem vinde proprietatea. Nici noi nu putem revendica banii căre ni se datorează. Am angajat un avocat. Trebuia să apere întreaga familie. A luat 27.000 TL de la noi și nu a făcut nimic. Am avut parte de durere după durere.”
„Când soțul meu a fost eliberat, nu știa noua noastră adresă”
„Sotul meu a fost eliberat. Casa a fost vândută. Am avut un magazin unde am vândut materiale de construcție, care s-a vândut și el. Nu știa adresa unde locuiesc în chirie. Nu avea nici o mașină, nici o casă, nici un loc de muncă, nici un birou și magazinele erau vândute. Deși magazinul avea materiale în valoare de 300.000 TL, magazinul a fost vândut pentru 60.000 TL.”
Copii închiși după gratii
Fatma Demir a vorbit și despre copiii din închisorile turcești, mai ales despre traumele nepotului ei, Levent.
„Nepotul meu nu a putut dormi din cauza emoțiilor în noaptea de dinaintea procesului. Levent i-a spus judecătorului:<< Unchiule dă-ne drumul, îmi e dor de oulă la tigaie. Am fost aici de foarte mult timp, să mergem acasă. >>Are patru ani, iar cuvintele pe care le folosește cel mai mult sunt instanță, achitare, eliberare, proces, pază și nu fiți triști, nu va dura mult timp.”, a povestit femeia.
Fatma a mai povestit că Levent când a fost eliberat, a arătat spre nori și a întrebat dacă este marea, iar când a fost dus la mare, s-a urcat pe ei, din frică.
