Ebru Bolat, în vârstă de 24 ani, a făcut istorie, fiind prima sportivă din România calificată la proba de yahting a Jocurilor Olimpice din Paris.
Ebru, care s-a calificat pe locul 23 la yachting la J.O, a povestit despre tot parcursul său în lumea sportului, despre antrenamente, competiții, obiective pentru viitor, dar și despre România și yahtingul în țară.
Cum a început totul? Cine sau ce te-a motivat?
Am început când aveam opt ani. Eram cu toată familia în portul Mangalia și era un concurs de bărci mari și în același timp erau niște bărcuțe mici, care se numesc Optimism, pentru copii, care defilau în port și ne uităm foarte intersați la ceea ce se întâmplă. Antrenorul care era cu copiii ne-a văzut și ne-a luat pe fiecare în barcă cu câte un sportiv și ne-am împrietenit și cu copii. Ne-a spus că putem să venim vara la antrenamente, cum nu prea avem activități de vară, eu și fratele meu am început să mergem. Ne-a plăcut să fim pe apă. După atrenamente veneam înmofetați acasă și mâncam ce ne gătea bunica. Era frumos pe timpul verii. Cu timpul, am început să ne îmbunătățim și cu cât ne-am îmbunățit am început să ne placă și mai mult. Aveam și rivalitatea astea între frați, care este mai bun la yahting.
Ce te-a făcut să te îndrăgostești de acest sport?
La începutul nu îmi plăcea neapărat yahtingul, ci mai degrabă îmi plăcea faptul că am găsit un domeniu în care în sfrâșit fratele meu nu era cu mult mai bun ca mine și eram la întrecere tot timpul. Fiind mai mare ca mine, era mai bun ca mine cam la orice. Cu timpul, am început să progresez și m-am indentificat și cu succesul sportului.
Cum a fost la prima ta competiție?
Nu îmi aduc aminte foarte bine. Aveam 8-9 ani. Nici nu prea realizam că era un concurs, nu cred că aveam mari emoții, doar eram pe apă.
Cum decurgea o săptămână din viața ta? Cum și unde te antrenezi?
Ne trezim de dimineață, mâncăm și ne antrenăm în funcție de prognoza vântului. Când avem mai mult vânt, atunci ieșim pe apă.
Atunci când sunt în pregătire este diferit de atunci când sunt în concurs. Concursurile deobicei durează cam o săptămână. În pregărire, avem două antrenamente pe zi, unu pe apă și unul pe uscat, de forță sau de anduranță. Pe cel de apă, durează între două și trei ore, depinde de intensitate și de condiții.
În țară nu prea mă antrenez. Concursurile sunt ori pe mare ori pe ocean. În țară, nu am am cum să ies pe mare, nu avem bază de sport la mare, unde pot să armez banca și să o țin în siguranță.
Când am început yahtingul, am început pe lac. Pentru începători este ideal, dar dacă vrei să faci performanță și vreau să obții rezultate afară trebuie să ai o bază de performață. Undeva la mare, cu valuri mari să ai toate condițiile pe care o să le ai și la concurs.
Ca să mă antrenez în condițiile de concurs merg în țări în care bazele sunt mai mari. Acum am ajuns la un nivel în care pot să mă antrenez cu engleziii, mai mai antrenez în Olanda cu echipa de acolo, unde mă mai invită pentru că și ei vor să se antreneze cu sportivi de nivel înalt. Încerc să beneficiez de bazele lor sportive, dar mi-ar plăcea să mă antrenez în țară.
În ce țară ai vrea să trăiești ca să te dezvolți în acest sport?
Îmi place să trăiesc în România. Aș vrea să pot să dezvolt sportul acesta în țară. Cred că avem un mare potențial și condiții extraordinare pe mare pentru a face sport nu aș vrea să schimb altă țară. Eu văd ce aș am putea deveni, nu ce suntem.
Ce ritualuri sau superstiție ai înainte de concurs?
Cel mai important pentru mine este să dorm bine și să nu mânc ceva ușor, să mă simt ușoară. Când am emoții mari, îmi este mai greu să diger mâncarea. Este important să-mi văd de rutina mea zilnică, în rest, decurge ca în fiecare zi.
Cum a fost în Franța la calificări? Cum a fost atmosfera?
Calificările au fost umpic similare cu Jocurile. În sensul că am avut același program de concurs și cumva emoțiile au fost similare. Toate lumea voia să se califice, era cât de cât mediatizat. Au fost intense și calificările pentru că fiecare punct conta. Pot să zic că calificările au fost umpic mai intense decât Jocurile în sine, poate așa le-am resimțit eu.
Jocurile a fost ceva nemaiîntâlnit de mine. Au fost pe o scară foarte mare. Aveam foarte mulți spectactori. Plus că am devenit vedete, toți sportivi. Aveam oameni in tribune care ne aplaudau doar că ieșeam pe apă, fără să facem ceva. Oamenii erau extraordinari de fericiți doar să ne vadă. Ne-a umplut inimile de bucurie.
Care a fost obiectul tău? Ați avut un plan?
Mi-ar fi plăcut să ajung în prima jumătate dintre sportivi. Am simți că am progesat și simțeam că pot. Am fost foarte aproape, îmi lipseau doar trei puncte. Am bătut multe sportive care mă băteau înainte, ceea ce e bine, dar mi-as dori să bat și mai multe. Sunt destul de mulțumită pentru primele Jocuri și rezultatul obținut. A fost prima dată când România s-a calificat la această probă și deja celalte fete deja mă vad ca o adversată periculpasă.
Care este obiectivul tău cu yachtingul?
Am două obiective. Mi-a plăcea să avem mai mulți practicați în țară. Aș vrea să ajut la dezvoltarea acestui sport. Eu m-am indrăgostit de acest sport și mi se pare extraodrinat de interesant. Este un stil de viață, nu este doar un sport. Toată viața ta ești pe apă, pe lângă bărci și ai ceva nou de învățat. Aș vrea să pot să ajut să se dezvoltat atât la nivel de performanță, dar și pe partea recreațională.
În planul personal, este să ajung la L.A și să obțin o medalie în 2028. Vreau să fiu cea mai bună. În fiecare zi îmi propun să fiu cât pot de bună la ceea ce fac. Cum imi place yahtingul cel mai mult, aș vrea să fiu cea mai bună la yahting.
Mulți sportivi s-au plâns e condiții din satul olimpic. Cum a fost pentru tine ?
În satul Olimpic de la Paris am stat și eu o noapte. Când am stat eu nu a fost așa de cald, dar nu aveau aer conditionat și la 35 de grade este foarte greu să dormi. Chiar nu am de ce să plang. Organizatorii ne-au cazat în două saturi olimpice, erau doua hoteluri de patru stele. În care am stat eu, era fix langa marină, în 10 minute ajungeam in barcă. Aveam vedere la mare. O cameră mare, doar pentru mine, cu aer condiționat, cu toate necesetățile. La mine condițiile au fost extraordinare.
Ce ai schimba dacă ai putea?
Pe partea tehnică. Mi-as schimba putin strategia. As fi mai deschisă la unele optiuni in timpul jocului. De exemplu, au fost unele oportunități pe care le-am ratat și aș vrea să schimb câteva deciziile luate. Dar am încercat din fiecare situațiile in care eram să scot din ce e mai bun.
Ai un sfat pentru tinerii sportivi?
Să nu se dea bătuți când nu le iese din prima. Să tot încerce. Când incerci ceva pentru prima dată, nu o să-ți iasă, Dar când în sfrasit reușesti este o senzație atât de frumoasă, Atunci prinzi gustul și vrei sa ti impingi limitele in sport. Să nu se lase batuti si să aibă răbdare cu ei, că nimeni nu se întâmplă peste noapte.
