MAHİR ZEYNALOV
Toată lumea se luptă să înțeleagă de ce autoritățile turcești ar aresta parlamentarii celui de-al treilea cel mai mare partid de opoziție din Turcia, cu excepția cazului în care s-ar dori un alt ciclu de violență. Nimic nu poate fi mai evident decât acest lucru: Cea mai recentă represiune împotriva politicienilor kurzi este o invitație deschisă la un război civil în Turcia.
Atunci când acest lucru vine într-un moment de tensiuni sporite, devine chiar mult mai periculos. Armata turcă se luptă deja cu miliții kurzi din Siria și trage bombe asupra țintelor PKK în sud-estul Turciei. Războiul a fost târât în zonele urbane, în orașele kurde, provocând grele consecințe civile. Orașele sunt reduse la statiul de moloz. Zeci de mii de oameni au fugit pentru a-şi apăra viața . Iar viitorul pare mai sumbru decât oricând.
“Cea mai recentă represiune împotriva politicienilor kurzi este o invitație deschisă la un război civil în Turcia”.
De când Președintele turc, Erdogan, a venit la putere în 2003, armata și PKK au avut o serie de războaie scurte, inclusiv unele in nordul Irakului. Dar conflictul de astăzi este unul diferit. Partidul pro-kurd HDP a devenit reprezentant nu numai pentru naționaliștii kurzi, ci și pentru conservatorii kurzi care cândva îl votau pe Erdogan.
Liderul HDP, Selahattin Demirtas, care este acum în închisoare, aproape de Grecia, este un lider carismatic cândva văzut ca o speranță pentru a rezolva conflictul vechi de trei decenii.
A -l aresta , este ca si cum i-ai aresta pe toți cei care au votat pentru el. Arestarea lui este un afront la scară largă la voința a milioane de oameni care cred că soluția la problema kurdă se află în politică, nu în munte. Arestarea sa este o declarație că guvernului nerușinat nu-i pasă de sentimentele electoratului, milioanelor care i-au votat şi pus pe acesta şi pe colegii săi in funcții alese.
Arestarea lui înseamnă deschiderea ușii pentru un alt cerc vicios al violenței care a epuizat deja Turcia începând cu vara trecută.
Cât de mulți kurzi și turci ar trebui să mai fie omorâți până își dau seama că acesta este un ciclu nesfârșit?
Mulți politicieni, atât kurzi cât și turci, au beneficiat de pe urmele violențelor recente. Este uimitor să vedem că politicienii pot juca în continuare aceeași carte din nou și din nou. S-aîntâmplat această oroare.
Am mai văzut acest film, înainte.
Rădăcinile vrajbei din Turcia alimentate de Erdogan. Ţesături de intrigă şi mişcări murdare pentru a dezbina poporul.
În 2011, Erdogan a reînnoit campania sa de biciuire a sentimentelor naționaliste în încercarea de a elibera violența PKK.
El a pus ochii pe alegătorii MHP, partidul naționalist. Atunci când Ahmet Altan, jurnalist acum închis, a subliniat acest lucru, Erdogan a început o bătălie juridică cu el.
A fost atât de hotărât să distrugă MHP încât cel puțin 10 casete sexuale ale înalților funcționari MHP au ajuns publice, pe surse, doar cu câteva săptămâni înainte de alegeri. El a exploatat în mod repetat aceste casete în timpul campaniei sale electorale. Nu a reușit să tragă partidul naționalist sub pragul electoral.
Campania naționalistă a lui Erdogan a fost atât de veninoasă încât PKK a escaladat în mod semnificativ atacurile. În Hakkari, de exemplu, la doar câteva săptămâni după alegerile din 2011, PKK a ucis 26 de soldați turci, fapt care a determinat o contra-campanie masivă de către armata turcă, în sud-est, care avea să continue timp de luni de zile până când pacea avea sa revină în anul următor.
Neputându-și asigura voturile naționaliste, Erdogan dorea acum să ajungă la un acord cu kurzii. El a crezut că procesul de pace ar putea fi o modalitate buna de a coopta kurzii la bord, în ambițiile sale prezidențiale. Dar cumpărarea sprijinului HDP nu a fost la fel de ușor cum au crezut că ar fi. „Noi nu te vom face președinte”, a declarat Demirtas când și-a început campania electorală – unul dintre cele mai memorabile momente în politica turcă recentă.
HDP a fost o poveste de succes. Ei au primit 14 la sută din voturi la alegerile din iunie 2015, iar guvernul turc a pierdut majoritatea .
Erdogan a fost furios. Guvernul a recurs la o veche tactică care încă „lucrează”. Într-o lună, războiul a fost reluat, după o lungă pauză de doi ani. Kurzii conservatori care au votat pentru HDP în luna iunie au trecut la vot pentru AKP în alegerile anticipate din noiembrie.
Un număr semnificativ de voturi naționaliste, de asemenea, s-au dus la AKP de la MHP. Erdogan a recâștigat majoritatea partidului unic în Parlament.
Acum, se pare că Erdogan se îndreaptă spre un referendum prezidențial, probabil, cel mai important vot pentru cariera sa. El nu lasă nimic la voia întâmplării. A cooptat cu succes insurgenții care caută conducerea MHP, la începutul acestei veri. Liderul MHP, Devlet Bahceli nu este altceva decât un apropiat al AKP. Acum, el vrea să se asigure că va avea voturile naționaliste și conservatoare deoarece intenționează să meargă la referendum în luna aprilie a anului viitor.
Pentru Erdogan, acum este un moment perfect pentru “a ventila” flăcările unui război civil urât. Nimic nu poate lucra mai bine decât arestarea politicienilor kurzi, închiderea mass-media care îi reprezintă și șovinismul naționalist.
Sursa: http://www.turkeytms.com/2016/11/06/op-ed-to-transform-turkey-erdogan-needs-chaos/
