Cercetătorii dintr-o echipă internațională au descoperit că un virus ce prezintă o structură specială la nivelul membranei sale externe și care trăiește într-un izvor cu apă fierbinte din Parcul Național Yellowstone din Statele Unite poate să reziste la temperaturi ridicate și într-un mediu puternic acidificat, informează luni Xinhua. Acea structură nemaivăzută până acum poate să reprezinte pentru oamenii de știință o sursă de inspirație ce ar putea duce la obținerea unor materiale super-rezistente.
Virusul, denumit AVF1, poate să infecteze un microorganism unicelular procariot, Archaea, prezent în izvoarele cu apă fierbinte și care favorizează dezvoltarea unui mediu acid.
AVF1 are o membrană externă extrem de puternică și protectoare, care îl ajută să reziste în condiții de superaciditate și la temperaturi ale apei de peste 80 de grade Celsius.
Cercetătorii de la Universitatea Virginia din Statele Unite, Institutul Pasteur din Franța și alte instituții de cercetări științifice au dezvăluit într-un studiu publicat în revista biomedicală americană Elife că au descoperit, folosind o analiză realizată cu un microscop electronic și modele computerizate, că grosimea membranei externe a virusului AVF1 este de aproximativ 2 nm și că acea membrană este alcătuită din molecule de lipide.
Acele molecule de lipide sunt încovoiate și iau forma unei potcoave, fapt care face membrana externă să devină extrem de stabilă. Acest tip de membrană celulară externă nu a mai fost descoperit niciodată în natură până în prezent, potrivit autorilor studiului.
Diversele tipuri de membrane celulare ale celor mai multe viețuitoare de pe Terra sunt de obicei membrane lipidice bistratificate, însă membranele microorganismului Archaea sunt unistratificate, ca și cum cele două straturi ale membranei sale ar fi sudate împreună.
Savanții au descoperit și că membranele virusului AVF1 sunt la rândul lor unistratificate. Componentele sale brute provin de la celula-gazdă, însă structura lor este diferită. Acest fapt înseamnă că virusul „fură” anumite molecule lipidice cu structură flexibilă de la celulele-gazdă și le îndoaie apoi pentru a lua forma unei potcoave, obligându-le să se sudeze între ele și să își formeze astfel noua sa membrană.
Acest tip de structură are un mare potențial de aplicații, au afirmat autorii studiului.
De exemplu, pot fi create „materiale-ambalaj” nano-medicale super-rezistente, care pot fi utilizate pentru a transporta molecule de medicamente până în anumite zone din corpul pacienților, unde moleculele de medicamente pot fi eliberate. Structura poate fi folosită și pentru a crea noi materiale de construcții, pentru ca viitoarele clădiri de pe Terra să reziste la seisme puternice.