sâmbătă, februarie 4, 2023

La cumpăna dintre ani: o doză de poezie

Sub un titlu frumos „Ninsoarea se întorsese în cer ...”de George Nina Elian (Editura Hoffman, 2016) o plachetă de versuri îmi aduce nostalgia bunelor vremuri poetice, când confraţii se bucurau între ei, atunci când unuia îi apărea un grupaj de versuri bune prin  revista Luceafarul sau vreo plachetă de poezie la una din exigentele şi puţinele edituri anle anilor optzeci. M-au confortat în această nostalgie cele trei rânduri de pe coperta a patra a cărţii, semnate de cea care ne-a fost colegă de generaţie, Gabriela Negreanu, poetă, critic literar şi excelent redactor de carte de poezie, mult prea devreme plecată spre lumea umbrelor şi-a amintirii,  care scria „Am avut sentimentul unei comunicări adevărate cu textele(…) care ating-prin interogaţie, elipsă ori printro discontinuitate esenţială- chiar poezia.”

Ca de obicei poeţii sunt cei care simt cel mai acut poezia, acolo unde e. O depistează aşa cum câinii salvatori identifică mişcarea sau răsuflarea printre ruinele de după cuutremur.

Zic „acolo unde e” pentru că dintr-o reacţie , evident întru totul de înţeles, în perioada din urmă, au fost publicate mii de plachete în România. De circuit evident redus, căci ne citim între noi, ele au rămas prin biblioteci, legăturile dintre lumile culturale sunt rupte precum un sistem nervos se decluplează de la organism. Sunt cărţi cu miile dar nu întotdeauna e poezie.

In condiţiile unei critici partizane, de grup, de gaşcă şi ale unei politci literare de troc(atotputernică astăzi) tinerii poeţi sau hai să zic, poeţii în general sunt oarecum forţaţi: se află  în situaţia de a alege: fie îşi dezvoltă un sistem modern de public relation, recurgând la trocuri literare (tu mă publici, eu te public, serviciu / contraserviciu) într-un mecanism foarte alambicat de relaţii editorialo-culturale, şi se afirmă pe nişte scene culturale fie locale fie regionale, fie la Bucureştiul cel haotic, sau îşi trăiesc prezentul literar la adăpostul faimei literare…

snow

Se pare că gazetarul Costel Drejoi (născut la Slatina în 1964) a ales demna variantă doi, iată-l publicând sub acest pseudonim (greu de reţinut după părerea mea),  o carte foarte bună.

O carte de poezie, de stare, de unitate de ton. O carte esenţializată. Şi îmi cumpănesc cu grijă cuvântul ales.

Aş asemui-o ultimei plachete de versuri pe care a publicat-o înt impul vieţii (dar şi în timpul morţii) poetul Ghoerghe Tomozei, „Un poet din Tibet „ o cărţulie  iarăşi necunoscută de publicul larg, într-o perioadă în care oamenilor nu le mai păsa deloc de poezie iar poeţii mureau în floarea vârstei. (1997)dar să revin la poetul de azi care scrie,

iată: „îmi spun: mai e foarte puţin/şi ziua va răsări/din răsfrîngerile irisului tău…ci tu/nu vei mai/fi./când mă voi trezi,/deja va fi venit iarna…” sau „plată şi gri /ca radiograma ceţurilor de suprafaţă/liniştea/dedesupt/marea interioară framândându-se/sfărâmându-se de ţărmuri /poateaproape răsufletul ultim al/timpului/poateaproape o altă geneză.”

Nu am idee câte etape a ars, câte vămi a trecut cel care a scris astea şi de fapt cartea întreagă. Cert este că poetul acesta ştie să renunţe, să lase înapoi lestul şi să continue pe nava poeziei în forma sa esenţializată. „şi mă pregătesc  să-ntâmpin cu voioşie năvala nenatului”.

Eu însămi simt că am nevoie de timp şi spaţiu de revistă scrisă să mă încumet să glosez pe marginea excepţionalei densităţi de idei dar şi a excepţionalei emoţii artistice din această plachetă fină de versuri. Şi o voi face.

Ceea ce am vrut acum să spun în aceste cuvinte atârnate pe zid la cumpăna dintre ani este că poezia răsuflă şi trăieşte chiar în cele mai grele condiţii. Ea e ca un lichen pe stâncile înălţimilor, hrană pentru cerbii singuratici sau pentru aventurierii neştiuţi. Are dreptul să fie cunoscută, desigur, dar că dincolo de cunoaştere sau recunoaştere, de difuzare sau de ignorare, ea există, demnă ca o regină. Regina spiritului creator. Cleopatra Lorinţiu

„Privighetoarea Dobrogei” s-a stins din viață! Faimoasa solistă a fost prima avocată tătăroaică din România

Faimoasa cântăreață, supranumită „Privighetoarea Dobrogei” s-a stins din viață, marți, 31 ianuarie 2023. Kadriye Nurmambet, născută în Dobrich, Bulgaria în...

Erdogan catalogat ca „Piroman” de presa din Germania

Revista săptămânală germană Stern s-a referit la președintele turc Recep Tayyip Erdoğan drept un „incendiat” pe coperta ultimului său număr, spunând că președintele alimentează conflicte periculoase, inclusiv în Germania, pentru a-și asigura puterea în timp ce se pregătește pentru alegerile din mai.

Harta corupție: Turcia a avut cel mai mic punctaj din ultimii 10 ani

Harta corupției la nivel mondial situează Turcia cu cinci locuri mai jos, după ce reușit să obțină 34 de puncte din 100 în 2022, pierzând 2 puncte într-un an, având cel mai mic scor din ultimii zece ani.

Ce ar însemna ca Erdogan să piardă alegerile prezidențiale?

Criza economică din Turcia a pus în pericol lunga domnie a lui Erdogan. Pe măsură ce prețurile au crescut, președintele a continuat să reducă ratele dobânzilor, răsturnând teoria economică și conducând prețurile mai mari.

Expoziția  „Istoria fotbalului turc”. Erdogan expus, dar nu și Hakan Şükür

Hakan Şükür a fost exclus de la expoziția „Tuturi şi gol: expoziţia de istorie a fotbalului turc”, deschisă la Palat, cu participarea preşedintelui Erdoğan, a foştilor jucători naţionali de fotbal, a preşedinţilor de club şi a politicienilor.

Conferință despre toleranță. Dumitru Borțun: „Conviețuirea este cea mai grea meserie din lume” 

Zeci de tineri bucureșteni au participat la conferința ,,Toleranța și Rolul ei în Perioada Contemporană”, desfășurată pe 2 februarie, la ARCUB.

CEDO a decis! Turcia trebuie să plătească peste 12.000 de euro daune morale unui jurnalist

Turcia a încălcat articolele 5 (1), (3), (4), (5) și 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cazul unui jurnalist care a fost arestat de un tribunal turc în urma unei tentative de lovitură de stat în 2016.

Turcia: Pragul sărăciei a depășit de 3 ori salariu minim pe economie

Pragul de sărăcie indică banii necesari pentru ca o familie de patru persoane să se hrănească suficient și sănătos și acoperă și cheltuielile cu bunurile de bază precum îmbrăcăminte, chirie, electricitate, apă, transport, educație și sănătate. Acesta a crescut la 28.875 de lire în ianuarie, iar salariu minim este de 8.506 de lire.