Se vorbeşte pe drept cuvânt tot mai mult despre mediul asociativ, despre implicarea ONG-urilor în societatea contemporană, despre voluntariat şi mai cu seamă despre oportunităţile pe care le oferă acesta afirmării societăţii civile.
Iată un exemplu deopotrivă interesant şi într-un anume fel de mare frumuseţe umană, cu o densitate afectivă de netăgăduit la care am şi participat eu însămi cu bucurie netrucată.La sugestia CCERPA şi cu buna consilieră binevoitoare a E.S. Saker Malkawi, ambasadorul Regatului Haşemit al Iordaniei în România, s-a înfăptuit o întâlnire între reprezentantele unei asociaţii iordaniene „Femeile românce pentru dezvoltare socială” condusă de Viloria Dawood şi Margareta Demetrescu, pe de o parte, şi cea care reprezintă de ani buni sufletul Asociaţiei Pro Familia, Doina Ioana Monda. Întâlnirea s-a petrecut la Amman şi cu acest prilej să zicem că un prim contact a constat într-un schimb de idei, o comunicare spontantă a experienţelor acumulate şi o plănuire plină de entuziasm pentru colaborări viitoare.
Prilejul a fost ofertant şi i-a permis preşedintei ONG-ului bistriţean să îşi expună pe larg activitatea. Bistriţa este un creuzet al iniţiativelor şi aşa cum preşedintele Consiliului Judeţean, Emil Radu Moldovan sublinia adeseori, o rampă de lansare pentru idei legate de societatea civilă adevărată, cea reală, cea pornită din implicarea sinceră în realitate.
Din materialul de prezentare :”Cine suntem noi!” aflăm că AFI Pro familia e o organizaţie non guvernamentală înființată în anul 1996, și care până în prezent a acordat asistență unui număr de peste 4200 de persoane; Devizia ei este: ”Dacă crezi și vrei poți ! „Scopul: Acordarea de sprijin psiho-social, juridic, medical și material persoanelor vulnerabile, dezavantajate pe criterii etnice, religioase, sex, vârsta, situație materială, stare de sănătate, etc. 
A derulat între 1996-2016 şi a implementat un numar de 31 de proiecte din care: pe violenţa în familie – 8 proiecte;pe trafic de persoane – 8 proiecte;pe formare profesională – 4 proiecte;pe antreprenoriat (crearea unei intreprinderi sociale) și creare de locuri de muncă și succes – 8 proiecte; pe asistența medicală a persoanelor defavorizate şi servicii de ajutor social – 2 proiecte; afirmarea femeilor în politică – 1 proiect.)
Paleta activităţilor desfăşurate este vastă dar Doina Monda a dus la Amman ,în Iordania exact rezultatele muncii femeilor implicate în întreprinderea socială pe care a creat-o: produse naturale realizate din fructe de pădure, de mare calitate şi frumos ambalate, fără conservanţi, siropuri din zmeură, cătină, afine, mure, soc, dulceţuri naturale şi Povila de Bârgău, produs tradiţional acreditat, precum şi superbe eşantioane de artizanat tipic pentru zona Bistriţei Năsăudului, pentru Valea Bârgăului şi a Someşului.
Aşa că româncele care trăiesc la mii de kilometri depărtare au putut să melancolizeze frumos cu gândul la România. Căci şi asociaţia iordaniencelor este una foarte bravă: Viloria Dawood, Cristina Masannat, Jenita Lebade, Habbab Mirela, Margareta Demetrescu, Stefania Stoian, Mihaela Pitea, Maria Hamati, Georgeta Younes, Maria Yaghi, Mahmoud Lăcrămioara, Magdolna Maria Al Haddad sunt numai câteva din numele femeilor românce din această asociaţie.
Dacă Margareta Demetrescu, profesoară de limba franceză originară din Craiova este o intelectuală care impune respect, Viloria Dawood, absolventă de istorie din Cluj Napoca o pasionată a mediului asociativ, Ştefania Stoian profesoară de vioară sau Mihaela Pitea este un medic de succes, am putea continua aşa cu lista mult şi bine – căci aceste doamne şi-au dedicat viaţa familiei şi copiilor dar au ştiut deopotrivă să lase timp şi energie şi pentru afirmarea asociaţiei lor, una din cele mai active între asociaţiile românilor-iordanieni. Ele au conştiinţa fapului că reprezintă România acolo, şi că atunci când iordanienii vorbesc despre ele ca românce, cu toate că sunt stabilite departe de ţară, au soţi iordanieni, copiii lor sunt cetăţeni ai Iordaniei, totuşi prin felul în care se comportă sau se disting în societatea iordaniană sunt într-un fel ambasadoarele ţării noastre acolo. Prin faptele lor de zi cu zi, ţara noastră este prezentă într-un fel în societatea iordaninaă.
Şi pentru că tot am vorbit de ambasadori, nu mă pot împiedica să nu remarc dinamismul, dăruirea şi profesionalismul în diplomaţie al celui care este amabasadorul României în Regatul Haşemit al Iordaniei, E.S. Nicolae Comănescu, cel care de altfel ne-a şi primit la sediul ambasadei noastre, ne-a ascultat cu atenţie şi disponibilitate şi care a declarat celor două conducătoare de ONG , toată disponibilitatea de a colabora în viitor şi de a pune în practică ideile generoase.
Ne-am îndreptat de la sediul ambasadei către Bazarul din centrul Ammanului şi acolo am încurajat-o pe Cristina Masannat (al cărei soţ, Ammar Masannat, care a studiat în România este nu numai un om de ispravă şi de mare ajutor dar şi un excelent vorbitor de limbă română şi cunoscător de cultură romînească)care şi-a prezentat, alături de prietena ei Claudia, propriile produse ( în special de cosmetică ecologică după reţete străvechi sau dimpotrivă, originale, create chiar de ea)într-o frumoasă expunere de vizibilitate maximă. Toată lumea se oprea la standul ei însemnat cu tricolor şi cu mult spirit românesc. Sunt exemple din viaţa de zi cu zi, exemple făcute cu pasiune, cu dăruire şi naturaleţe.
Dar viaţa merge înainte chiar prin ele şi realitatea aşa cum e ea, simplă, netrucată, genuină, ne spune că spiritul asociativ şi de voluntariat câştigă teren şi în România, ba chiar şi prin această această întâlnire românească dar cu o componentă internaţională interesantă.
Cleopatra Lorinţiu
(Amman,12 mai 2017)
