Erdogan este acuzat de complicitate la încălcarea embargoului asupra petrolului iranian. Vrea și poate Trump să-l salveze?
Un articol din Asia Times semnat de fostul diplomat și ambasador indian în Turcia, M.K. Bhadrakumar.
La fel ca în tinerețe, pe terenul de fotbal, și în cariera sa politică de 40 de ani președintele turc Erdogan a dovedit cu prisosință că nimic nu îl mulțumește în afara victoriei totale. Însă, în bătălia care se desfășoară acum în jurul său, și care îl copleșește, el nu va câștiga.
Miza este supraviețuirea politică – șansa de a continua, fie și purtând o etichetă infamă. Acest lucru a devenit evident după mărturia depusă miercuri la tribunalul federal din New York de către negustorul de aur turco-iranian Reza Zarrab, bănuit că a ajutat Teheranul să ocolească interdicțiile americane de a exporta petrol, în complicitate cu oficial turci corupți și apoi să spele banii obținuți.
Este aproape sigur că principalul acuzat a ajuns la o înțelegere cu autoritățile americane. Întrebarea este când s-a întâmplat asta: după ce Zarrab a aterizat ostentativ la Miami cu 18 luni în urmă, chipurile pentru a-i arăta fiului său Disneylandul, sau înainte, când a plecat din Turcia spre America, sperând să obțină clemență, în schimbul unor dovezi care să-l înfunde pe Erdogan.
Zarrab a explicat în fața instanței schema foarte complicată pe care a elaborat-o pentru a disponibiliza „câteva milioane de euro” din exporturile de petrol iraniene aflate sub embargo, utilizând fonduri depuse la Halkbank, bancă deținută de statul turc, pentru a cumpăra aur, transferat ilegal în Dubai și vândut pe bani gheață. (FBI a arestat și un înalt funcționar de la Halkbank, Hakan Attila, de asemenea inculpat în proces.)
Zarrab a numit un confident al lui Erdogan – pe fostul ministru al Economiei din Turcia, Zafer Caglayan – ca fiind persoana care a încasat mita de peste 60 de milioane de dolari americani, dezvăluind și implicarea Aktif Bank, parte a unui holding condus la vremea respectivă de ginerele lui Erdogan, Berat Albayrak, actualul ministru al Energiei.
Zarrab a fost programat de instanță pentru noi depoziții. Ceea ce vedem acum este doar vârful aisbergului.
Întretimp, liderul opoziției din Turcia, Kemal Kiliçdaroglu, a dezvăluit marți că cercul de apropiați ai lui Erdogan – inclusiv fratele său, fiul spu și asistentul său executiv – au făcut tranzacții în valoare de 15 milioane de dolari cu ajutorul unei companii off-shore numită Bellway Limited din paradisul fiscal Isle of Man, la sfârșitul lui 2011 și începutul lui 2012.
Kiliçdaroglu a prezentat dovezi și a promis că va face noi dezvăluiri.
Înalți oficiali turci și lideri ai partidului de guvarnământ au dezmințit informațiile, susținând că totul este o conspirație politică orchestrată de clericul Fethullah Gülen, care trăiește în America.
Ei spun că Gülen și mentorii săi americani fac o nouă încercare de a-l răsturna pe Erdogan de la putere, după puciul eșuat de acum doi ani. Regimul turc susține că CIA suport costurile exilului lui Gülen în Philadephia.
Evident, sistemul american a pregătit cazul Zarrab de mai mult timp – încă dinainte de alegerea lui Trump ca președinte. În reacțiile sale, partea turcă l-a menajat pe Trump.
În mod îngrijorător pentru Erdogan, situația seamănă cu ceea ce spun rușii – respectivă că Trump dorește o relație bună cu Moscova și cu Vladimir Putin, însă, vai, „establishment”-ul de la Washington urmează o agendă cu totul diferită.
Atacul justiției americane la adresa lui Erdogan zguduie serios chiar interesele Statelor Unite. Fără colaborarea cu Turcia, prezența militară americană în Siria este nesustenabilă. Înțelegerea Turciei cu Rusia și Iran subminează interesele strategice ale Statelor Unite în regiune.
Adăugați la aceasta acordul cu Rusia, prin care Turcia va cumpăra sisteme antiaeriene, ostilitatea lui Erdogan față de Israel și sprijinul acordat Qatarului în conflictul cu Arabia Saudită, degradarea masivă a relațiilor Turciei cu majoritatea țărilor europene și atitudinea sa nonșalantă față de NATO și atunci veți vedea cu claritate că Occidentul îl privește pe Erdogan ca pe obstacol pe care trebuie să-l depășească.
Zarrab poate provoca daune ireparabile reputației lui Erdogan și chiar să ducă la punerea sub acuzare a membrilor familiei și a apropiaților acestuia. Mai grav, penalități masive de miliarde de dolari ar putea fi impuse băncilor turce implicate în afacere, afectând grav economia țării. De asemenea, ar putea fi impuse sancțiuni Turciei.
Pe scurt, Erdogan are de ales între capitulare și compromitere. Timpul lucrează împotriva sa. Erdogan se pregătește de apărare. Ar putea fi tentat să joace cartea naționalismului turc. Deocamdată nu există o figură credibilă capabilă să îi amenințe poziția pe scena internă. Este îndrăzneț și charismatic. Viitoarele alegeri sunt programate în 2019.
Dar asta înseamnă să privească prea departe. Semnificativ, cu ocazia unui discurs privind relațiile transatlantice, secretarul de stat american Rex Tillerson a formulat pe neașteptate o întrebare: cum i-ar fi mai bine Turciei, în alianță cu Occidentul, sau alături de Rusia și Iran?
În ajunul depoziției lui Zarrab, Tillerson a părut că îi arată lui Erdogan o cale de scăpare.
SURSA: http://evz.ro/afacerea-de-miliarde-de-euro-care-distruge-erdogan.html?&page=2
