[Abdullah Bozkurt]
Deciziile de politică economică și financiară din Turcia sunt luate de multi-miliardarul presedinte corupt Recep Tayyip Erdogan și membrii familiei sale, care folosesc instituțiile publice ca vehicule pentru maximizarea profiturilor și recoltează milioane de dolari din tranzacții guvernamentale, contracte și licitații prin binefăcători de regim.
Pentru aceasta, familia Erdoğan pune acoliți politici controversați , aduși în poziții cheie în gestiunea financiară și economică a guvernului turc, după ce își dovedesc utilitatea prin aportul din operațiunile ilicite și ilegale ale patronului lor.
Lucrurile se leagă mai târziu, prin partenerii de afaceri care plătesc către “familia regală” comisioanele ilegale și alte beneficii.
“Nu mai este posibil să desfășori activități comerciale normale, în Turcia, fără a genera câștiguri semnificative membrilor familiei lui Erdoğan și asociaților acestora”
Atât Iranul cât și Arabia Saudită au folosit această slăbiciune pentru a se infiltra în guvernul turc, a influența deciziile de politică externă, a manipula instituțiile publice și a crea acoperire pentru agenții lor care au încălcat aparent mai multe legi turcești și au acționat împotriva intereselor prietenilor de lungă durată ai Turciei,anume cei din alianța transatlantică.
Iranianul Reza Zarrab, un condamnat care a mituit miniştri din cabinet, a donat sume uriașe pentru fundații conduse de familia
Erdogan și a fost în măsură să deturneze miliarde de dolari înapoi spre Iran, totul prin intermediul băncilor turcești, care au ajutat în finanțarea terorismului de către Corpul Iranian al Gardienilor Revoluției.
De asemenea, Yasin Al-Qadi, un presupus finanțator al-Qaida, care a fost pe listele de terorişti ale SUA și ONU, a fost implicat în tranzacții de miliarde de dolari ale cercului intim al lui Erdoğan.
Dezvăluiri privind caracatiţa corupţiei cercului intim al preşedintelui
Întâlnirile sale secrete cu Erdoğan, fiul lui, Bilal, și șeful de informații din Turcia, Hakan Fidan( în timp ce acesta se afla sub interdicția de a călători printr-o rezoluție a ONU, dar şi conform legislației din Turcia,) au dus, se pare , la operațiuni clandestine în finanțarea luptei armate în țări străine.
Scurgerile de e-mailuri aparținând lui Berat Albayrak, ginerele lui Erdoğan și acum ministru al energiei, confirmă ceea ce știm deja despre modul în care funcționează acest sistem de patronaj. Datorită acestor scurgeri, avem acum o imagine mai clară a vinovaților-cheie în sistemul corupt, a modului lor de operare și a intereselor acestora.
Să începem cu Guvernatorul Băncii Centrale din Turcia, Murat Cetinkaya, care a ajuns în această poziție, la vârsta relativ tânără de 40 de ani, după ce a lucrat la Comitetul de șapte membri de Politică Monetară. El a fost numit vice-guvernator în 2012, după ce o modificare specială a legii a fost trecută prin Parlament, permiţând calificării sale (științe politice și afaceri internaționale) să fie inclusă în criteriile de eligibilitate pentru această poziție. Era clar chiar și că a fost promovat de Erdoğan pentru această poziție.
El este un insider pentru familia Erdoğan în centrul sistemului financiar din Turcia, transmițând toate informațiile despre ceea ce se întâmplă în banca centrală,chiar ginerelui lui Erdoğan, Berat. Încă din perioada în care ginerele nu r nu avea o poziție oficială în guvern pe atunci.
Un studiu a zeci e-mailuri trimise între Cetinkaya și Albayrak relevă faptul că vice-guvernatorul băncii a acționat “ca un turnător în bancă” dând informații clasificate și confidențiale către familia Erdoğan.
Într-un e-mail din data de 27 august 2014, cu o zi înainte ca banca centrală să convoace Comitetul de Politică Monetară pentru a decide cu privire la ratele dobânzilor, Albayrak i-a cerut lui Cetinkaya să prezinte o poziție clară și i-a spus că așteaptă vești pozitive de la bancă. Cetinkaya afirmă poziția sa, subliniind că el și echipa sa vor avea o poziție puternică în cadrul reuniunii. Într-o țară democratică normală, ambele persoane ar fi fost acuzate, judecate și condamnate prin mai multe capete de acuzare pentru infracțiuni. Deoarece nu mai există un stat de drept, și nici un sistem judiciar independent, nimeni nu ar îndrăzni să se atingă de acoliții lui Erdoğan. Un alt e-mail din data de 13 octombrie 2013, arată că Cetinkaya i-a divulgat, de asemenea, note confidențiale despre întâlnirile cu Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, lui Albayrak.
Cel de-al doilea om operativ-cheie pentru familia Erdoğan este Mehmet Muș, care este acum vice-președinte al grupului parlamentar al Partidului de guvernământ al Justiției și Dezvoltării (AKP). El a lucrat în calitate de vice-președinte al AKP responsabil pentru politicile economice. Muș a lucrat îndeaproape cu Albayrak pe aspecte economice și financiare și l-a ajutat pe Albayrak să-l submineze pe Ali Babacan(acesta a fost o perioada lunga vice prim ministru responsabil din economie, şi era supranumit “patronul economiei”).
De exemplu, la data de 20 februarie 2015, Muș l-a avertizat pe Albayrak că un proiect de lege privind asigurările va fi în curând înaintat Parlamentului pentru a facilita intrarea gigantului de asigurări Lloyd pe piața turcă. Babacan spera că, odată cu aceste schimbări, Istanbulul ar avea o șansă mai mare de a deveni un centru financiar și că Lloyd ar fi îmbunătățit această perspectivă. Proiectul de lege, deși a fost aprobat în Comisia de Planificare și Buget la data de 16 martie 2015, în ciuda opoziției președintelui său, Recai Berber, căruia i s-a facut lobby de către Albayrak, mai târziu a fost retras , la 25 martie, când loialiștii Erdoğan au depus o moțiune-fulger pentru a anula modificările. Reprezentantul guvernului nu a contestat, iar amendamentul a fost retras.
Al treilea operativ este Naci Ağbal, în prezent ministru al finanțelor și un alt membru cheie al echipei financiare și economice Erdoğan. El a fost subsecretarul fostului ministru de finanțe Mehmet Șimșek, care, așa cum toată lumea din cercurile de afaceri știe, nu este altceva decât o figură poster și nu are nici un input real în guvern în afară de a alerga de la o misiune la alta pentru a ține discursurile cu care a fost însărcinat.
Erdoğan l-a ocolit adesea pe Șimșek și a dirijat operațiunile sale clandestine folosindu-l pe Ağbal drept complice atunci când acesta era doar un birocrat. Auditarea și perceperea de penalități financiare pentru întreprinderile deținute de către adversarii și criticii lui Erdoğan odată cu prescrierea taxelor neplătite pentru oamenii de afaceri pro-Erdoğan poartă semnătura acestui Ağbal.
El a folosit, de asemenea, Consiliul pentru Investigarea Fraudelor Financiare din cadrul Ministerului Finanțelor (MASAK) – o unitate de informații economice care colaborează cu organele de supraveghere interguvernamentale, cum ar fi Grupul de Acțiune Financiară Internațională (Financial Action Task Force) și Grupul Egmont în lupta globală împotriva spălării banilor și finanțării terorismului – pentru a înainta acuzații teroriste inventate împotriva mass-mediei critice și independente și a altor întreprinderi, astfel încât acestea să poată fi confiscate și predate loialiștilor ca prada de război pentru Erdoğan.
Ağbal de multe ori a interacționat cu Albayrak în mai multe chestiuni financiare cheie, împărtășind proiecte de lege cu acesta, în prealabil, astfel încât modificările necesare să poată fi făcute pentru ca membrii familiei Erdoğan si asociații acesteia să poată beneficia cat mai mult sau să poată fi protejați împotriva posibilelor repercusiuni negative.
Imperiul familiei Erdoğan are interese de afaceri de mai multe miliarde de dolari, în foarte multe locuri, unele sub numele interpușilor acestora, în Turcia și în străinătate, pentru a nu atrage prea mult atenția.Altele sunt ascunse prin diferite instrumente de capital. Ca urmare, aceștia sunt interesați de orice modificare care ar putea aduce un risc acestor active.
Infidelitatea faţă de politica SUA, persistentă în politica lui Erdogan
De exemplu, din schimburile de e-mail cu Ağbal, s-a văzut că ginerele lui Erdoğan era profund implicat în mișcarea cu întârziere a guvernului turc în vederea încheierii un acord cu Washingtonul pentru a ajuta la eforturile SUA de a aborda evaziunea fiscală pentru proprii cetățeni, ca parte a Actului de Conformitate a Taxării Conturilor Externe SUA (Foreign Account Tax Compliance Act), care a fost aprobat în martie 2010.
FATCA impune băncilor din afara Statelor Unite să ofere detalii Washingtonului privind conturile străine deținute de cetățeni americani sau rezidenți permanenți. Instituțiile neconforme pot fi eliminate de pe piețele din SUA, generând o lovitură cu potențial letal pentru economiile străine, inclusiv Turcia.
SUA a început să facă lobby cu liderii turci pentru a-i convinge să se conformeze cerințelor FATCA, iar negocierile s-au desfășurat între Serviciul US Internal Revenue (IRS) și Ministerul Finanțelor din Turcia. Discuțiile au continuat în ciuda faptului că FATCA a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2014. La doar o lună după expirarea termenului, Turcia a ajuns la un acord cu SUA, în principiu, deși acordul interguvernamental oficial nu a fost semnat decât în iulie 2015. Acordul a fost în cele din urmă publicat în Monitorul Oficial la 16 martie 2016, după un ultimatum al SUA de a marginaliza industria bancară din Turcia.
Poate cel mai bun exemplu pentru a înţelege cum Ağbal și Albayrak au lucrat în conspiraţia lor împotriva contribuabililor a fost activitatea comună care au făcut-o în reformularea un proiect de lege pentru a acorda amnistie pentru evaziune fiscală și a da “spălătorilor de bani” cale liberă.
Uriaşe abuzuri în poltica financiară adoptată în Turcia
Proiectul de lege, elaborat la Administrarea Veniturilor, a fost împărtășit cu Albayrak începând cu 17 iunie a acestui an. Dintr-un schimb de e-mailuri, s-a văzut că Albayrak îl mustra pe ministru pentru schimbările care au fost făcute de către funcționari de la finanțe, dar nu au fost aprobate de către acesta.
Proiectul de lege a vizat într-un mod ostentativ restructurarea datoriilor, însă un amendament care a fost adăugat la proiectul de lege a acordat în mod eficient amnistie celor care spală bani și fac evaziune fiscală. De exemplu, articolul 7 din proiectul de lege a oferit imunitate generală pentru cei care își aduc activele în Turcia, fără întrebări. Aurul, numerarul, valuta străină, toate tipurile de instrumente de capital, precum și navele și iahturile nedeclarate pot fi repatriate în Turcia în conformitate cu proiectul de lege. Textul de lege a menționat că cei care fac acest lucru nu se vor confrunta cu nici o urmărire penală, anchetă sau audit pentru toate acestea.
Acest proiect de lege a fost trimis de urgenţă către Parlament la 22 iulie, utilizând zgomotul post- loviturii de stat eșuate din 15 iulie, ca perdea de fum. A trecut prin Comisia de Planificare și Buget cu viteza luminii, patru zile mai târziu. Adunarea Generală a adoptat proiectul de lege, inclusiv articolul 7, la 3 august, transformându-l în lege.
S-a petrecut cu o viteză uimitoare, având în vedere întârzierile pentru alte legi care se aflau în aşteptare în așteptare, în Parlament, atât în comisii cât și în plen.
Aceste schimbări au semnificaţia clară a unor încălcări grave ale angajamentelor Turciei în cadrul GAFI (Financial Action Task Force) precum și a principiilor G20 privind prevenirea spălării banilor; cu toate acestea, familia Erdoğan avea nevoie de acest proiect de lege pentru a muta o parte din activele lor înapoi în Turcia. Este demn de amintit că o dispoziție similară, îngropată într-un proiect de legea amnistiei fiscale, (amnistia pentrul bani negri ), a trebuit să fie abandonată din cauza contestării de către opoziție în Parlament.
De data aceasta, cu excepția unui legiuitor, nimeni nu a obiectat la proiectul de lege în parlamentul turc. Poate că acesta este motivul pentru care Erdoğan a numit tentativa eșuată de lovitură de stat o „binecuvântare de la Dumnezeu.”
Voi continua să scriu mai multe despre alți agenți cheie din cercul de încredere al lui Erdoğan în gestionarea problemelor economice și financiare, inclusiv motivele pentru care Binali Yıldırım a fost ales ca prim-ministru interimar, și modul în care consilierul- șef economic al său Yiğit Bulut continuă să-și păstreze poziția în ciuda a atât de multe gafe publice. (va urma)
