Angela Merkel în fața celui de-al IV-lea mandat și a presiunii naționaliste
Circa 61,5 milioane de alegători cu drept de vot din Germania au fost chemați duminică la urne pentru alegeri legislative care ar trebui să confirme cel de-al IV-lea mandat de cancelar pentru Angela Merkel, în contextul recrudescenței dreptei populiste și naționaliste, conform AFP.
În cazul în care nu se va produce o surpriză uriașă, ceea ce ar da peste cap toate sondajele de opinie, tabăra conservatoare — Uniunea Creștin-Democrată (CDU)—Uniunea Creștin Socială (CSU) — a Angelei Merkel îl va devansa (34-36%) pe fostul președinte al Parlamentului European, Martin Schulz, liderul social-democraților din SPD (21-22%).
Acesta din urmă riscă astfel un scor istoric scăzut și a patra înfrângere de rang după efortul de a prezenta ca succesor al schimbării partidul său care a guvernat în coaliția Merkel din 2013. Apelul său la mai multă justiție socială nu a prins într-o țară cu o creștere rapidă și cu un nivel scăzut al șomajului.
Cancelarul a dus o campanie pentru continuitatea unei Germanii prospere, un mesaj destinat să-i liniștească pe alegătorii destabilizați de crizele lumii și de succesele lui Donald Trump și Brexit.
Dar CDU-CSU nu se îndreaptă spre o victorie fără apel și se apropie, potrivit sondajelor, de cele mai mici scoruri ale sale din 1998 (35,1%) și 2009 (33,8%).
Extremele ar putea să reprezinte în cele din urmă un sfert din electorat, împărțite între Die Linke, la stânga, și Alternativa pentru Germania (AfD), la dreapta.
Naționaliștii din AfD se pregătesc în special la un „miracol albastru”, culoarea partidului, vizând o intrare în forță în Camera Deputaților cu un scor fără precedent pentru o asemenea formațiune din 1945.
Creditat cu 11-13% de institutele de sondare, această formațiune se situează pe locul trei, în fața stângii radicale, a liberalilor FDP și a Verzilor. În 2013, AfD nu a reușit să atingă pragul de 5%.
AfD, o mișcare antiislam, antielită, antieuro și antiimigrație, nu a încetat să-și radicalizeze discursul în timpul campaniei, proclamând, de exemplu, că „Germania a devenit refugiu pentru criminalii și teroriștii din întreaga lume” sau dreptul națiunii de a fi mândră de soldații germani în ultimele două războaie mondiale.
În același timp, Angela Merkel a fost acuzată de „trădare” pentru că a deschis ușile țării în 2015 pentru sute de mii de solicitanți de azil, predominant musulmani. Cancelarul de 63 de ani a fost fluierat regulat și contestat de către elemente perturbatoare în timpul mitingurilor sale electorale.
Un avans al dreptei, deosebit de populară în fosta Germanie de Est, ar constitui un cutremur pentru o țară a cărei identitate postbelică se bazează în mare măsura pe sentimentul vinovăției din cauza nazismului și respingerea extremismului.
„Intrarea AfD în Bundestag marchează un punct de cotitură istoric major pentru extrema dreaptă”, declară Jürgen Forbrig de la German Marshall Fund.
Potrivit lui, sosirea unui număr de deputați din partidul „xenofob, revizionist și antieuropean” este „cel mai mare test de rezistență cu care democrația germană s-a confruntat vreodată”.
În plus față de această provocare, Angela Merkel se poate confrunta cu negocieri complicate pentru a forma o majoritate guvernamentală.
Cea mai simplă opțiune ar fi restabilirea marii coaliții cu social-democrații. Dar SPD, în plină criză existențială, ar putea să prefere să-și reîncarce bateriile pe băncile opoziției.
Conform sondajelor, ar rămâne o altă singură posibilitate: o alianță CDU-CSU cu FDP și Verzii. Dar divergențele între ecologiști și liberali cu privire la mașinile diesel sau imigrație se anunță să fie foarte complicat de gestionat.
Culorile viitoarei coaliții vor avea de asemenea o importanță capitală pentru o serie de subiecte fierbinți de pe scena internațională, cum ar fi reforma zonei euro, negocierile privind Brexit, viitorul relației transatlantice sub președinția lui Donald Trump și problema sancțiunilor impuse Rusiei.
