Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Mureș i-a conferit, vineri, Rafilei Moldovan, cunoscută drept tanti Rafila din satul Idicel Pădure, titlul Meritul Cultural Etnografic, colecționar, meșter și rapsod popular, pentru implicarea sa în salvarea și promovarea portului tradițional românesc din această zonă.
Titlul Meritul Cultural Etnografic a fost decernat în cadrul deschiderii Sesiunii naționale de comunicări științifice ‘Condiția și rolul femeii în societatea tradițională/rurală (sec. XIX-XXI)’, organizată de Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Mureș.
Muzeograful Dorel Marc a declarat că este o datorie a specialiștilor etnografi să omagieze oameni ca Rafila Moldovan, un adevărat colecționar, care, prin eforturi proprii, și-a transformat casa în care locuiește în muzeu de etnografie. Tot prin eforturi proprii, Rafila Moldovan a organizat la casa-muzeu din Idicel Pădure numeroase festivaluri etnografice și manifestări menite să scoată în evidență importanța păstrării portului popular tradițional.
‘Noi, oricât ne-am strădui într-un muzeu, în oraș, să valorificăm patrimoniul etnografic pe care îl deținem, facem niște artificii. Locul unui astfel de patrimoniu este în satul din care provine și ceea ce face Rafila Moldovan ne ajută să punem într-un context autentic această creație populară’, a arătat Dorel Marc. La 77 de ani, tanti Rafila — care a rămas văduvă, cu trei copii mici, de la vârsta de 36 de ani — este unul dintre cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți meșteri populari din județul Mureș, care se implică voluntar în salvarea porturilor populare românești din zona Văii Mureșului Superior.
Meritul Rafilei Moldovan este cu atât mai mare, cu cât a reușit să salveze și să poarte cu mândrie o cătrință cu trup vânăt, specifică acestei zone etnografice, unicat în țară, cătrință care a fost martoră la două războaie mondiale și la toate tragediile produse de acestea.
Cătrința cu trup vânăt purtată de Rafila Moldovan în timpul ceremoniei de la Târgu Mureș nu mai poate fi reprodusă de niciun meșter popular, întrucât nu mai există materialele din acea perioadă.
‘Nu m-am gândit niciodată că o femeie atât de modestă, de la țară, pentru pregătirea de șapte clase să stau în fața dumneavoastră și să primesc această mare distincție. Pentru mine e o valoare foarte mare. (…) Am gândit că e bine să păstrez rădăcinile neamului românesc pentru că, treptat-treptat, se deteriorează, se pierd. Dar mie îmi place să mă port așa cum m-am purtat de când m-a născut mama. Pentru mine opinca, haina de la țară țesută de mine e cea mai mare valoare. Nu are nimeni atâția bani ca să plătească valoarea sentimentală a acestei cătrințe (o cătrință cu trup vânăt, de peste un secol și jumătate, n.r.), care a fost a străbunicii mele. Nu îmi găsesc cuvintele, am emoții că nu vă puteți da seama, sunt o țărancă și așa o să mor’, a declarat Rafila Moldovan.http://www.cuvantul-liber.ro,Agerpres,mures.
