Primul proces în scandalul ”bebeluşilor furaţi” de regimul franchist a fost reluat marţi la Madrid, după decenii de la primele dezvăluiri asupra acestui trafic de nou-născuţi luaţi de la mamele lor şi încredinţaţi unor familii de adopţie în timpul dictaturii Franco, informează AFP.
Acest proces fără precedent a început în 26 iunie, însă a fost amânat a doua zi, acuzatul Eduardo Vela fiind internat de urgenţă. „Sperăm că aceasta va fi ultima zi de audiere înainte de pronunţarea sentinţei”, a declarat Ines Madrigal, care l-a denunţat pe medic.
Acest fost obstetrician în vârstă de 85 de ani, care a condus timp de 20 de ani, până în 1982, clinica San Ramon din Madrid, ar fi fost unul dintre principalii actori ai traficului, care este posibil să fi vizat mii de copii în timpul dictaturii lui Franco (1939-1975).
În timp ce scandalul a fost dezvăluit pentru prima dată în presă în 1982, Eduardo Vela, denunţat de multă vreme de presă şi de asociaţii ale victimelor, este primul care ia loc pe banca acuzaţiilor, datorită mărturiei mamei adoptive a lui Ines Madrigal, decedată între timp. Aceasta din urmă, care nu putea avea copii, a povestit că medicul i-a oferit un copil înainte de a-i cere să simuleze o sarcină, pentru a o putea declara mamă biologică a nou-născutului.
Şase martori ar urma să compară marţi, printre care o jurnalistă de la postul francez de televiziune France 2, care a înregistrat cu camera ascunsă confesiunea lui Vela cu privire la bebeluşul oferit „cadou”. Potrivit unei surse judiciare, ea va fi interogată prin videoconferinţă.
Potrivit lui Guillermo Pena, avocatului lui Ines Madrigal, cei trei judecători ai tribunalului ar putea pronunţa sentinţa în termen de o lună.
În opinia avocatului Enrique Vila Torres, unul dintre specialiştii în acest subiect, acest proces „poate ajuta moral” victimele şi le poate impulsiona să-şi aducă propriul caz în faţa justiţiei. „Sunt zeci de medici şi călugăriţe vinovate în întreaga Spanie” care sunt încă în viaţă, susţine el.
Însă, în pofida amplorii acestui scandal, niciuna dintre cele peste 2.000 de plângeri depuse nu au avut succes, potrivit asociaţiilor victimelor, de multe ori din cauza prescrierii faptelor.Această practică a „furtului de bebeluşi” a apărut în timpul represiunii care a urmat războiului civil (1936-1939), copiii fiind răpiţi de la opozante acuzate că transmit „gena marxismului”.
Apoi, începând din anii 1950, au fost vizaţi copii din afara căsătoriilor sau cei proveniţi din familii sărace sau foarte numeroase. Traficul de copii a durat şi în democraţie, cel puţin până în 1987, de data aceasta pentru a face bani.
Acelaşi fenomen a avut loc în Argentina în timpul dictaturii militare (1976-1983), când circa 500 de nou-născuţi au fost luaţi de la deţinuţi şi încredinţaţi spre adopţie familiilor care susţineau regimul.
