ÖMER FARUK GERGERLİOĞLU
Domnul Mehmet s-a aflat prin forţa lucrurilor departe de serviciu în ultimele 20 de luni. Nu a reuşit să o prindă în viaţă pe soţia dumnealui în ultimele ei zile de viaţă. Acum este în libertate. O poveste tulburătoare.
Zilele trecute am primit următorul mesaj:
„Colega noastră pe nume Șafak Demir a fost demisă din postul de profesor. Odată cu acest fspt ea a suferit o comoție cerebrală A fost dusă de la Silifke la Spitalul Municipal Adana, au trecut 2 ore de atunci, situația ei este foarte critică, soțul acesteia este arestat în penitenciarul Tarsus, are doi copii mici. Domnule Omer suntem neputincioși, ce putem face ?”
Imediat ce am citit mesajul am întrebat cum evoluează starea de sănătate, deoarece e vorba de o tânără femeie de 41 de ani și pe lânga aceasta este și mamă. Am aflat de la cunoscuți că d-na Șafak era o profesoară de limba turcă foarte bună și mi-au povestit prin câte a trecut aceasta. D-na Șafak era un educator creativ, avea publicate și două cărți pentru copii . Numai că într-un mod ilegal, demiterile prin decretele nemiloase de după 15 iulie , i-au devastat viața.
Am ținut legătura , din mesaje am înțeles că din punct de vedere medical aveam de a face comoție cerebrală foarte gravă.„ Nu răspunde la nicio intervenție, hemoragia este foarte mare, activitatea creierul a încetat dar trebuie să se aștepte încă 24 de ore.
Imediat am postat realtarea în rețelele de socializare și am cerut eliberarea soțului.
Dar nu venea nicio veste de eliberare, micuții copii erau nedumeriți, își făceau griji pentru mama lor, prin îndrumarea psihologului li se arăta la terapie intensivă mama. Dar activitatea creierului ei încetase.
Această situație nu este singura provocată de decretele nemiloase , au fost multe cazuri asemănătoare. Era de așteptat să se întâmple astfel de lucruri , după atâtea pe presiuni și persecuții este greu să supraviețuiești. Acești oameni care sunt opresați deodată,, suferă comoții cerebrale sau ajung să se sinucidă. Toate rapoartele științifice legate de conecinţele create de aplicarea Stării de urgentă OHAL ţi a decretelor KHK, ne arată acest lucru. Toate victimele au probleme psihologice , unii din ei urmează un tratament să poată să se refacă.
Am adunat câteva informații de la un apropiat al profesoarei : ”Prietena, întâi este suspendată din funcție, apoi i se anulează suspendarea, mai târziu în luna februarie 2017 este demisă. Și soțul, este demis , iar în în luna Noiembrie 2016 este arestat, în luna ianuarie este eliberat și nici nu apucă să iasă de la penitenciarul Silivri că este iar arestat. Acest lucru a distrus-o pe d-na Șafak.”
După relatările apropiaților d-na profesoară Șafak și cu soțul ei aveau o căsnicie foarte fericită. Erau căsătoriți de 14 ani şi se iubeau foarte mult. De 16 luni, d-nul Mehmet era arestat. Era greu de ajuns de la Silifke la Silivri, profesoara Șafak îi înscria foarte multe pagini soțului său. Apropiații spun că ajungea să-i scrie chiar și 15 pagini de scrisori de dor. „ Când auzea că a primit scrisoare de la d-nul Mehmet ,dacă o vedeați cum striga de fericire, v-ați fi mirat.” spune o prietenă.
„După cea fost trasferat la Mersin, Tarsus. d-nul profesor Mehmet putea să–și vadă mai des soția și copiii. Luna trecută, avea judecata la prânz, dar de diminaeață fără știrea avocatului a avut loc judecata și s-a amânat pe o altă dată. Acest lucru a răpus- o, oricum mergea și la psiholog și i-au marit doza de medicamente. Ceea ce trăia și cu toții trăim , presiunea socială, izolarea de familii, învinovățirea înainte de a fi judecați, lipsurile economice și mai erau și doi copii la mijloc”
„Înainte să fie concediată, a vrut să se mute la Silifke orașul natal, din acest motiv relațiile cu parinții ei s-au răcit. Nu s-au mai văzut, în cele mai grele zile familia ei nu a fost alături de aceasta.„ Socrul se ocupă de ei, omul are 2 fii și 2 nurori care sunt demiși, 2 fii și ginerele închiși ,dar acum este închis doar d-nul Mehmet , bătrânul încerca să aibă grijă de atâția oameni și copii. D-na Șafak avea probleme cu părinții, cred că nu vorbeau. Rămăsese singurică cu 2 copilași. Soțul încă nu fost anunțat, copiii nu știu.„ se spune în mesajele primite. Așteptarea neputincioasă în fața ușilor de la terapie intensivă continua. „
Îi întreb pe cunoscuți, „ Cum s-a descurcat , cum s-au întreținut?„ A depus cerere de ajutor la instituțiile de stat, a fost refuzată într-un mod agresiv, acest lucru a supărat-o pe prof. Șafak. eu am reușit să iau un ajutor de 3000 de lire, de la Ministerul de Familie Politici sociale din Mersin. I-am spus să depună și ea acolo dar au refuzat-o, au înjosit-o și nu a putut lua niciun ban . Aceste lucruri au supărat-o foarte rău, au răpus-o, si mai avea frica de a nu fi și ea arestată.
Ceea ce trăia nu era nimic diferit de cele trăite de ceilalți demiși prin decret, am tot auzit aceeași poveste de la mii de persoane. Noi care suntem demiși prin decret după 15 iulie suntem o victimă a crimei sociale. Prof. Șafak a trăit 2 ani ceea ce trăim și noi cu toții, când am citit, am simțit de parcă vorbeam despre mine. Suntem desconsiderați de societate, se fac că nu ne văd, suntem părăsiți în foamete și sărăcie. Am devenit ținta celorlalți oameni, cei căzuți mai primesc o lovitură. Balonașele din creierul lui Șafak s-au format în 2 ani , din cauza stresului, a nervilor, a problemelor. Ea încă nu a murit dar doctorii o văd ca moartă, nu mai intervin în niciun fel.” Aceste rânduri îmi explică cauza morții… o poveste cumplit de tristă.
Pentru profesoara Șafak, sfârşitul era aproape.Era un sfârșit inevitabil. În ultimele zile, dureri de cap foarte dese, vomă, presiune simțită în creier. A tot fost la urgențe dar nimeni nu a intervenit. Și în final, o comoție cerebrală..
Starea ei sufletească s-a reflectat în visele sale. Ea spunea ca în vis primea veste din lumea cealaltă parcă. O cunoștință povestește: „înainte să moară, cu câteva zile, Șafak a visat că era într-un puț întunecat, încerca să se prindă cu unghiile ,se chinuie să iasă, apoi venea un înger, și îi spunea că Profetul o așteaptă la gura puțului, îî spunea să citească rugăciunea cu cele mai frumoase nume ale lui Dumnezeu, în acel timp simţea un miros puternic de trandafiri și se trezea.”
Allah să o judece cu mila Lui, cu voia lui Allah ea e acum este în grădinile Paradisului. E bine că cel puțin a scăpat de această lume nemiloasă, de oamenii fără simțăminte. Dar ce s-a întâmplat după ce a murit?
Povestesc cunoștințele. ”Familia femeii , de 2ani de zile nu se interesase de ea, nici măcar nu-i permiteau să vină la ei în cartier. Și acum au venit și au făcut tărăboi, zicând că vor lua decedata și pe copii şi că , oricum de toate acestea este vinovat soțul ei. Și nu-i permit familiei d-nului Mehmet să vină la înmormântare”.
Chinul declanşat de aplicarea decretului nu se termină nici după ce a murit.
Mai târziu a venit vestea eliberări d-nului Mehmet care era de 20 de luni departe de munc:iată că în ultimele zile ale soției sale nu a putut fi eliberat, dar acum este liber. Puteți să-mi spuneți ce rost mai are acest lucru? Oare o va aduce înapoi pe d-na profesoară Șafak? Oare copiii, o fată și un băiat vor putea fi fericiți? Spuneți-mi, o tortură ca acesta unde există în lume? Acest lucru nu e crimă cu premeditare ? Unde este conștiința oamenilor icare au semnat pentru distrugerea altor persoane ? Cum pot fi atât de insensibili, de unde atâta furie și ură? Cum de si-au închis toate simțurile?
De nenumărate ori am scris că ar trebui să fie curmată suferința celor care au trăit chinul nemilos al decretelor emise, nu se poate trăi în felul acesta. Din păcate iar am scris despre o dramă .Ar fi bine să se audă, dacă nu ne aud o să depunem efort până când vom fi auziți, vom fi văzuți și vor accepta faptul că oamenii au fost persecutaţi și le vor înapoia toate drepturile furate.
Sursa: https://www.artigercek.com/beyin-kanamasindan-olen-khk-li-safak-hoca-neler-yasadi
