Omanezii sunt un vechi popor de navigatori. Legende ale aventurilor lor au fost rafinate în poveştile despre Sindbad Marinarul, iar ei consemnează rutele maritime istorice pornind din Sohar, în Oman, prin Ceylon şi Indonezia spre Canton.
Islamul înseamnă şi dorinţă de pace, înţelegere , acceptare reciprocă în toleranţă şi bunăînţelegere.
Deja în secolul al VIII-lea, cu mult înainte ca primii europeni să ajungă, negustorii omanezi navigau pe „Cele Şapte Mări? până în China, unde făceau negustorie cu curmale şi se întorceau cu mătase şi porţelan. Alte bunuri pe care le comercializau erau aurul, fildeşul şi, mai presus de toate, mirodeniile.Cu două milenii î.Hr., civilizaţiile Summerului şi Văii Indusului procurau aramă pe calea mării de la comercianţii din „Magan?, acum Oman.
În epocile care au urmat, cea mai importantă marfă exportată a fost tămâia din partea sudică a Omanului, vândută în special către egipteni şi romani. Tămâia valora, literalmente, greutatea ei în aur.
Iată că mesageri din Oman care poarta mesajul islamului ajung astăzi şi în România.
Acţiunea organizată în colaborare de CCERPA (presedinte Dirar Kutaini), Centrul de Studii şi Dialog Interreligios şi Cultural din Universitatea Bucureşti (preprezentat prin pr. profesor. Nicolae Achimescu , Radu Carp şi pr. Ilie Valentin) şi Giovanni Baldantoni (Preşedinte al Palazzo Italia, locul în care s-a desfăşurat acţiunea) a însemnat vernisarea unei expoziţii legată de istoria, cultura şi religia acestei ţări, despre care ştim prea puţin în România.
A fost o pledoarie pentru înţelegere, pentru toleranţă şi acceptare reciprocă între cei ce au credinţe religioase diferite dar care pledează deopotrivă pentru armonie şi coexistenţă paşnică.
Un mesaj de pace, înţelegere şi înţelepciune venit din Oman prin echipa condusă de Sheikh Mohammed Al Maamari.
Dinspre oamenii unei ţări superbe, cu deşerturi şi munţi, cu fîşii verzi de-a lungul coastei, cu iz de cuişoare de Zanzibar, poveşti cu Sinbad marinarul despre navigatori, cu mesajul unui islam ibadit, moderat şi pledând pentru înţelegere şi non violenţă. A fost o seară plină pe care desigur alţii o vor reflecta cum se cuvine. Eu notez doar că făcând oficiile de gazdă şi moderator, am fost încântată de prezenţe strălucite din lumea diplomatică, universitară şi religioasă. Organizatorii au fost CCERPA, Centrul de dialog de la Universitatea Bucureşti şi indimenticabilul nostru prieten de suflet Giovanni Baldantoni, alături de minunata lui soţie şi echipa de la Palazzo Italia, cărora ţin să le mulţumesc personal.
În luărilor lor de cuvânt Părintele profesor Nicolae Achimescu directorul Centrului de Studii şi Dialog Interreligios şi Cultural din Universitatea Bucureşti, prof.univ. dr. Mircea Dumitru, (Rectorul Universităţii Bucureşti,) dr. Dirar Kutaini, Sheikh Mohammed Said Al-Maamari, Consilier Oman, dt.Giovanni Baldantoni, presidente Palzzo Italia, E.S. Saker Malkawi, Ambasadorul Regatului Haşemit al Iordaniei în România, dr. Cătălin Raiu, Consilier al Secretarului de stat Victor Opaski, prof.dr.Radu Carp precum şi Ambasadorul Irakului la Bucureşti E.S. Hussein Sinjari au punctat exact importanţa acestei înţelegeri şi comprehensiuni, esenţiale pentru ca lumea contemporană să meargă înainte pe un drum al armoniei.
Filosofia ibadită practicată în Oman este întemeiată pe principiile toleran?ei religioase şi evitării conflictului şi violentei. Celelalte viziuni religioase sau modele interpretative trebuie respectate. Rugăciunile în moscheile din întreaga tară sunt aduse de sunnihi şi şiiti stând alături de ibaditi. Sunnihi şi şiiti au trăit totdeauna în armonie şi întelegere cu ibadihii care au fost i continuă să fie, în permanentă, majoritari în Oman.
Rugăciunea comunitară către Dumnezeu nu este împiedicată de nicio controversă teologică. Oricine trebuie să răspundă pentru el însu?i înaintea lui Dumnezeu. În ceea ce priveşte chestiunile legale, învătatii apreciază că principiile pe care se întemeiază rationamentele în diferite cazuri, în rândurile comunitătii islamice sunt, după cum urmează: Coranul, Sunna, părerile învătatilor islamici, propria evaluare ratională.
Cleopatra Lorinţiu
