Platforma Dreptului și Justiției, a făcut un sondaj cu subiecţi din cele 82 de provincii ale Turciei și din 40 de țări. Sondajul intitulat ,,Problemele sociale și dimensiunile sociale ale încălcărilor drepturilor trăite după declararea Stării de Urgență Ohal” a fost transformat într-un raport și publicat pe site-ul http://www.hakveadalet.org/
Victimele Stării de Urgență (OHAL) sau a decretelor legi a OHAL, povestesc în acest raport problemele și excluderile sociale trăite. La acest raport au participat 2173 de victime ale OHAL, din care 1465 de victime ale decretelor legi, 342 de persoane apropiate ale victimelor și 366 de persoane victimizate prin diferite motive.
O profesoară cu o experiență de 25 de ani, disprețuită şi înjurată
,,Eram profesoară de 25 de ani și acum am rămas fără muncă. Nici-o instituție nu mi-a acceptat cererea de angajare. Lăsați angajare cu asigurare, le este frică să mă angajeze chiar şi fără asigurare. Unchiul meu are 1250 de angajați la un centru de betoane. Tatăl meu i-a cerut unchiului meu să mă angajeze, dar din cauza că îi este frică , nu m-a angajat. Prietenii mei m-au șters de pe agenda lor, nu m-au mai sunat. Ba chiar mi-au trimis vorbe să-i șterg din agenda mea din telefon. Rudele mele nu mă mai salută. Ba chiar au început să mă înjure pe Twitter. Dacă le zic ceva, vor face plângere la poliție că sunt simpatizant al lui Gulen. (I-am lăsat Lui Dumnezeu.)
Deocamdată meditez în stânga în dreapta pe furiș pentru a-mi putea fierbe o ciorbă. Și pentru această situație îi mulțumesc Lui Dumnezeu. Cel puțin sunt afară nu sunt arestată.„
MĂ SIMT DE PARCĂ SUNT ÎNTR-UN PENITENCIAR DESCHIS
,,Nu vreau să trăiesc în aceste condiții în țara mea. Sunt supărat pe țara mea care a devenit atât de insensibilă și pe populația care acceptă aplicarea acestor persecuții. Statul este nedrept. A devenit un stat care își persecută cetățenii și care dă motive de ucideri. Mă simt de pară aș fi într-un penitenciar cu regim deschis. Și așa este.
Declararea persoanelor nevinovate care depun un efort maxim pentru a-și îndeplini profesia și care nu au nici o abatere disciplinară drept membri ai unei organizații teroriste prin KHK(decrete-legi), încurajarea comunității de a eticheta oameni nevinovați la ură și ostilitate și lăsarea sub suspiciune mi-au destrămat conceptele și valorile pe care le respectam până acum.,,
,,ERAM UNUL DIN CEI MAI RESPECTAȚI OM DE AFACERI. ACUM TOTUL S-A DESTRĂMAT.”
În oraș aveam o firmă mică. Într-o dimineață, doi polițiști au venit la firmă iar trei polițiști au venit acasă pentru a percheziționa. Desigur și soția invalidă nu știa ce se întâmplă. Asta este o altă persecuție. Este vorba despre o delațiune. Am fost pârât la poliție. Lucrurile în legătură cu firma și clienții mei sunt trecute în calculator. Mi-au scos Hard-disc-ul și mi l-au luat. M-au ținut în arest 23 de zile după care am ajuns în fața instanței și m-au lăsat în libertate. Peste noapte am fost declarați teroriști și am fost nevoit să părăsesc țara. Telefonul, hardul de la calculator și memory stick-urile sunt încă la poliție, nu mi le-au restituit. De 30 de ani sunt om de afaceri și eram respectat în orașul meu. Ne-au păgubit enorm de mult, toate ni s-au dat peste cap.”
,, ERAM ATÂT DE PERSECUTAT ÎNCÂT AM INTRAT ÎN CRIZĂ PSIHICĂ… AM VRUT SĂ MOR”
,, Un an de zile am urmat tratament psihologic. De multe ori împreună cu familia mea am cerut de la Dumnezeu să murim. Când treceam Podul Boğaziçi împreună cu familia m-am rugat la Dumnezeu ,, O Dumnezeule, acum este momentul. Dacă ne luai lângă tine ce bine era”…
Vedem o mulțime de victime a Situației OHAL sau a decretelor-legi (KHK) care spun că-și doresc să moară. Nu numai statul, dar faptul că cei mai apropiați și-au întors spatele, a adus o mare neîncredere fată de prieteni rude și societate. Dificultăți economice, probleme psihologice, discrepanțe, excluziune, neangajare, dezintegrarea cercului social, insecuritate socială, probleme de sănătate, dezintegrare familială, protecția copilului…sunt decât o parte din cele trăite.
O victimă a KHK, povestește în felul următor cum își continuă traiul:
,,DACĂ RESPIRI ÎNSEAMNĂ CĂ TRĂIEȘTI, TRĂIM.”
,, Fără acuzație, soțul meu încă este arestat … Din punct de vedere moral și financiar suntem terminați. Dacă trăim să respirăm , trăim.”
O altă victimă a KHK, și-a exprimat situația ,,Viața este o închisoare de-acum încolo.”
,,Viața este o închisoare, țara este o închisoare mare. Nu știu dacă această închisoare mai poate deveni o grădină cu flori. Dacă fiecare am arunca semințe, poate cu timpul aceste semințe vor înflori și se pot transforma într-o grădină cu flori. Ce perspectivă frumoasă. Ce perspectivă frumoasă”
Articolul a fost scris de Nurcan Baysal si publicat la t24.com.tr